1. [DEX '09] COCONAR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunári.
2. [MDA2] coconar2 sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~i / E: nct] (Iht; Olt) Soi de pește mic, de apă dulce (Alburnus bipunctatus) Si: beldiță, berchiță, (Trs) lătăreață.
3. [MDA2] coconar1 sm [At: PISCUPESCU, O. 194/21 / V: cuc~, cucun~ / Pl: ~i / E: ngr ϰοϰονάςι] 1 Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2 (Lpl) Semințe comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1) Si: coconară.
4. [CADE] COCONAR2 sm. 🐟 = BELDIȚĂ.
5. [CADE] COCONAR1 sm. 🌿 Varietate de pin care crește prin sudul Italiei, în Grecia și în Asia Mică și ai cărui cucuruzi conțin niște semințe ovale și lungărețe, de forma coarnelor, cu gust de alune, numite „coconari” sau „coconare” (Pinus pinea) (🖼 1345) [ngr. κουκκουνάρι].
6. [DLRLC] COCONAR, coconari, s. m. 1. Arbore din clasa coniferelor, înalt cam de 10-20 m, cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile ale coconarului, de formă ovală, cu gust de alune, întrebuințate pentru a aroma unele mîncări. Iahniile și plachiile, crapii umpluți cu stafide și coconari. C. PETRESCU, C. V. 77.
7. [DLRM] COCONAR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Ngr. kukkunarĭ.
8. [Șăineanu, ed. VI] coconar m. un fel de pin (Pinus pinea). [Gr. mod. KUKUNÁRI]. ║ numele oltean al peștelui beldiță (cu corpul lungăreț].
9. [Scriban] coconár, V. cucunar.
10. [MDA2] cuconar sm vz coconar
11. [MDA2] cucunar sm vz coconar
12. [Scriban] cucunár m. (ngr. kukunári, -nára, fructu arboreluĭ numit kukunarĭá, rudă cu vgr. kókkalos, sîmbure de cucunar, kókkos, sîmbure, bobiță, și cu rom. cucuruz și cocă; turc. küknar). Un fel de brad mediteranian aĭ căruĭ cucurujĭ, foarte marĭ, se coc în anul al treilea (pinus pinea). Fructu luĭ, curățat orĭ nu, care se întrebuințează în bucătărie ca umplutură: curcan umplut cu stafide și cucunar (saŭ cucunarĭ). – În Munt. coconar.
13. [DOOM 3] coconar s. m., pl. coconari
14. [DOOM 2] coconar s. m., pl. coconari
15. [DER] coconar (coconari), s. m. – 1. Pin (Pinus pinea). – 2. Sămînță de pin. Ngr. ϰουϰουνάρι „pin”, ϰουϰϰουνάρα „con” (Cihac, II, 649; Meyer 211; Ronzevalle 154; Gáldi 166). – Der. coconară, s. f. (sămînță de pin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL