1. [DEX '09] COCOLOȘIRE, cocoloșiri, s. f. Acțiunea de a (se) cocoloși; cocoloșeală. – V. cocoloși.
2. [MDA2] cocoloșire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cocoloși] 1 Strângere cocoloș a unui obiect Si: cocoloșeală (1), cocoloșit1 (1), cocoloșitură (1). 2 Ghemuire a vietăților Si: cocoloșeală (2), cocoloșit1 (2), cocoloșitură (2). 3 (Pex) Culcare a animalelor Si: cocoloșeală (3), cocoloșit1 (3), cocoloșitură (3). 4 Trecere cu vederea sau ascundere a lipsurilor, a greșelilor, a faptelor reprobabile ale cuiva Si: cocoloșeală, cocoloșit1 (4), cocoloșitură (4) Cf bagatelizare, mușamalizare, tăinuire. 5 (Pfm) Răsfățare. 6 (Pfm) Înfofolire.
3. [DLRLC] COCOLOȘIRE, cocoloșiri, s. f. Acțiunea de a cocoloși. Acoperire, mușamalizare (a lipsurilor, a greșelilor etc.). [Lenin a dezvăluit] adevărata înfățișare a «prietenilor poporului», a acelor narodnici-liberali care în realitate lucrau împotriva poporului, predicînd cocoloșirea antagonismelor de clasă și înțelegerea cu guvernul țarist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/3.
4. [DLRM] COCOLOȘIRE, cocoloșiri, s. f. Acțiunea de a (se) cocoloși.
5. [DEX '09] COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.
6. [MDA2] cocoloși [At: ANON. CAR. / V: ~ozi / Pzi: ~șesc / E: cocoloș] 1-2 vtr A (se) face cocoloș (1). 3 vr (D. vietăți) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăți) A se culca. 5 (Îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (Îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (Îe) A o ~ A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a mușamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăța. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală și rău Si: a încurca.
7. [MDA2] cocolozi v vz cocoloși
8. [CADE] COCOLOȘI (-oșesc) I. vb. tr. 1 A face un cocoloș ¶ 2 A face ghem, a ghemui: goală pușcă. își cocoloșește gleznele supt o pătură murdară (DLVR.) ¶ 3 A mototoli (Mold. „a boți”): a cocoloșit cele patru bucăți (de hîrtie) în palmă (SLV.) ¶ 4 A înfășură în multe cîrpe, legături, etc.: cu picioarele și cu mînile cocoloșite în flanele (I.-GH.) ¶ 5 = COCOLI: cele cîteva oițe pe care le îngrijeau și le cocoloșeau ca pe niște copii răsfățați (LUNG.) ¶ 6 Ⓕ A face mușama, a se ascunde o greșală sau o faptă neiertată, de către cei ce ar trebui s’o pedepsească: am căutat să cocoloșesc lucrurile (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A se face cocoloș, a se strînge ghem, a se ghemui: Hagiul, cocoloșit într’un colț al patului (DLVR.).
9. [DLRLC] COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A răsfăța, a răzgîia, a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se înveli, a se înfășură în prea multe haine; a se înfofoli, a se încotoșmăna. Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocoloș, a face ghem, mototol. Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123. Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100. [Tulburarea] aceasta ii venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă. ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.
10. [DLRM] COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, greșeli etc., a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. 2. Tranz. A răsfăța; a răzgîi. 3. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca cu prea multe haine; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. 4. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) strînge ghem, mototol; a (se) ghemui. – Din cocoloș.
11. [Șăineanu, ed. VI] cocoloșí v. 1. a face cocoloș, a mototoli: a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).
12. [Scriban] cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper o faptă rea.
13. [DOOM 3] cocoloșire s. f., g.-d. art. cocoloșirii; pl. cocoloșiri
14. [DOOM 2] cocoloșire s. f., g.-d. art. cocoloșirii; pl. cocoloșiri
15. [DOOM 3] cocoloși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, 3 sg. cocoloșește, imperf. 1 cocoloșeam; conj. prez. 1 sg. să cocoloșesc, 3 să cocoloșească
16. [DOOM 2] cocoloși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, imperf. 3 sg. cocoloșea; conj. prez. 3 să cocoloșească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL