1. [DEX '09] COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.
2. [MDA2] cocoloși [At: ANON. CAR. / V: ~ozi / Pzi: ~șesc / E: cocoloș] 1-2 vtr A (se) face cocoloș (1). 3 vr (D. vietăți) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăți) A se culca. 5 (Îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (Îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (Îe) A o ~ A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a mușamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăța. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală și rău Si: a încurca.
3. [CADE] COCOLOȘI (-oșesc) I. vb. tr. 1 A face un cocoloș ¶ 2 A face ghem, a ghemui: goală pușcă. își cocoloșește gleznele supt o pătură murdară (DLVR.) ¶ 3 A mototoli (Mold. „a boți”): a cocoloșit cele patru bucăți (de hîrtie) în palmă (SLV.) ¶ 4 A înfășură în multe cîrpe, legături, etc.: cu picioarele și cu mînile cocoloșite în flanele (I.-GH.) ¶ 5 = COCOLI: cele cîteva oițe pe care le îngrijeau și le cocoloșeau ca pe niște copii răsfățați (LUNG.) ¶ 6 Ⓕ A face mușama, a se ascunde o greșală sau o faptă neiertată, de către cei ce ar trebui s’o pedepsească: am căutat să cocoloșesc lucrurile (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A se face cocoloș, a se strînge ghem, a se ghemui: Hagiul, cocoloșit într’un colț al patului (DLVR.).
4. [DLRLC] COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A răsfăța, a răzgîia, a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se înveli, a se înfășură în prea multe haine; a se înfofoli, a se încotoșmăna. Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocoloș, a face ghem, mototol. Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123. Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100. [Tulburarea] aceasta ii venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă. ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.
5. [DLRM] COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, greșeli etc., a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. 2. Tranz. A răsfăța; a răzgîi. 3. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca cu prea multe haine; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. 4. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) strînge ghem, mototol; a (se) ghemui. – Din cocoloș.
6. [Șăineanu, ed. VI] cocoloșí v. 1. a face cocoloș, a mototoli: a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).
7. [DEX '09] COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de făină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Formație onomatopeică.
8. [MDA2] cocoloașă sf vz cocoloș
9. [MDA2] cocoloațe sfp vz cocoloș
10. [MDA2] cocoloș sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~oașă sf, gogo~, gogoliu sm / Pl: ~oașe, (rar) ~uri, ~i / E: pbl fo] 1 Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică Si: boț1, bulgăre, bulz, ghemotoc, gogoloi, mototol. 2 Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. 3 (Spc) Cocoloș (1) făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se bagă brânză sau urdă Si: boț, dodoc. 4 (Pex) Cocoloș (1) de cârpe, de hârtie întrebuințat ca dop. 5 (Bot; reg; pan) Cartof (1). 6 (Bot; reg) Știulete necurățat de boabe. 7 Umflătură.
11. [MDA2] cocolozi v vz cocoloși
12. [CADE] COCOLOȘ sm. și (pl. -oașe) sn. 1 Ori-ce materie (hîrtie, cîrpă. pămînt, zăpadă, brînzâ, etc.) făcută mototol, strînsă ghem; bulgăre (Mold. „boț”): ~ de hîrtie, de ceară; e mare păcat de cel ce pune ~ de brînză pe jăratec (GOR.) ¶ 2 🍽 Bulgăre ce se formează în mămăligă, cînd nu-i fiartă de ajuns sau nu s’a amestecat bine (Mold. „buburuză”): cîți ~i sînt în mămăliga dintîiu, atîția cumnați ai să ai (GOR.) ¶ 3 🍽 Mămăligă făcută dintr’un bulgăre de brînză învelit cu mămăligă și pus să se coacă (MAN.) ¶ 4 Pr. ext. Umflătură, nod: omul cel strîmb, cu două cocoloașe în frunte (DEM.) ¶ 5 Ștulete de porumb necurățat de boabe: din tot pogonul... patru banițe porumb bătut sau opt ~i (LEG.-CAR.).
13. [DEX '98] COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Probabil formație onomatopeică.
14. [DLRLC] COCOLOAȘĂ s. f. v. cocoloș.
15. [DLRLC] COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. 1. Bucată dintr-o substanță (moale sau comprimabilă) căreia i s-a dat o formă aproape sferică; boț, bulgăr, mototol, ghemotoc.- Se zbenguiau... aruncîndu-și cocoloașe de hîrtie. PAS, Z. I 266. Frămintă cocoloașe de pîine. C. PETRESCU, C. V. 65. Marioara tăcea și pufnea din cînd în cînd spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pîine. REBREANU, R. I 27. De capătul sforii leagă un cocoloș bun de alviță. ȘEZ. I 91. 2. Bulz făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se pune brînză sau urdă și căruia i se dă o formă rotundă; boț, urs. 3. Bulgăre mic de făină, de mălai, de griș etc. care rămîne mai tare într-o mîncare care nu a fost bine amestecată sau fiartă. Mămăligă cu cocoloașe. – Pl. și: (s. m.) cocoloși. – Variantă: cocoloașă (SLAVICI, N. I 258) s. f.
16. [DLRM] COCOLOȘ, cocoloașe, s. n. 1. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic de făină, de mălai etc. rămas întărit și nefiert într-o mîncare care nu a fost bine amestecată. 2. Bulz.
17. [Șăineanu, ed. VI] cocoloș n. 1. ceva rotund și ghemuit: cocoloș de ceară, de zăpadă; 2. brânză înfășurată în mămăligă și coaptă pe cărbuni; 3. Mold. porumb necurățat. [Tras dintr’un primitiv coc sau gog, care exprimă o masă rotunjită și care e reprezentat românește, în afară de cocoloș sau gogoloș, de cocoașă și gogoașă, de gogon (cu derivatele gogonat, gogoneț)].
18. [Scriban] cocolóș (vest) și gogolóș (est) m. și n., pl. oașe (din răd. coco și gogo ca’n cocă, cocolan, cocolesc, cocoașă, gogoașă, goagă, care e rudă cu boboc, buburuz ș.a.). Bulz, boț, mototol (de zăpadă, de pîne, de hîrtie): copiiĭ se bat cu cocoloșĭ de zăpadă. Buburuz rămas neamestecat în mămăliga răŭ preparată: mămăligă cu cocoloșĭ. Bulz de mămăligă ferbinte umplu cu brînză de burduf (V. urs). Chist sebaceŭ. Vest. Rar. Ștulete. A face cocoloș, a cocoloși, a mușamaliza. – În est și totolóș (Șez. 7, 75) și gogoloț.[1]
19. [Scriban] cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper o faptă rea.
20. [Scriban] totolóț, V. cocoloș.
21. [DOOM 3] cocoloși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, 3 sg. cocoloșește, imperf. 1 cocoloșeam; conj. prez. 1 sg. să cocoloșesc, 3 să cocoloșească
22. [DOOM 2] cocoloși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, imperf. 3 sg. cocoloșea; conj. prez. 3 să cocoloșească
23. [DOOM 3] !cocoloș s. n., pl. cocoloașe
24. [DOOM 2] cocoloș s. n. / s. m., pl. cocoloașe/cocoloși
25. [IVO-III] cocoloș, -și.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL