1. [DEX '09] COCLEALĂ, cocleli, s. f. 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă. 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită. – Cocli + suf. -eală.
2. [MDA2] cocleală sf [At: ȘEZ. XXIII, 43 / V: cotl~, cotlia~ / Pl: ~eli / E: cocli + -eală] 1 Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă Si: colitură (1). 2 Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă Si: colitură (2). 3 Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită Si: colitură (3).
3. [CADE] COCLEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a se cocli ¶ 2 Un fel de rugină verde și otrăvitoare ce se formează pe aramă, cînd e expusă Ia umezeala aerului ¶ 3 Gust de aramă coclită: simț pe gît o ~ acră, sărată (DLVR.).
4. [DLRLC] COCLEALĂ, cocleli, s. f. 1. Substanță (carbonat bazic de cupru) verde, otrăvitoare, care se formează pe suprafața obiectelor de cupru și alamă sub influența umezelii și a acidului carbonic din atmosferă. În minunatul muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde, decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301. 2. Gust specific de bucate ținute în vase de aramă nespoite. Cimpoieșu ieși afară cu gura plină de-o cocleală amară. CAMILAR, N. II 324. Cînd oticni într-o tuse scorborosită, un clăbuc... de sare și cocleală îi umplu gura. DELAVRANCEA, S. 153.
5. [DLRM] COCLEALĂ, cocleli, s. f. 1. Substanță verde, otrăvitoare, care se formează pe suprafața obiectelor de cupru și de alamă sub influența mucezelii și a acidului carbonic din atmosferă. 2. Gust specific al mîncărurilor ținute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită. – Din cocli + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] cocleală f. rugină verde de aramă: cocleala e otravă violentă.
7. [Scriban] cocleálă, coclésc, V. cotleală, cotlesc.
8. [MDA2] cotleală sf vz cocleală
9. [MDA2] cotlială sf vz cocleală
10. [CADE] ❍ COTLEALĂ = COCLEALĂ.
11. [Scriban] cotleálă f., pl. elî. Est. Rugina verde a arămiĭ. – În vest cocl-.
12. [DOOM 3] cocleală (desp. co-clea-) s. f., g.-d. art. coclelii; pl. cocleli
13. [DOOM 2] cocleală (co-clea-) s. f., g.-d. art. coclelii; pl. cocleli
14. [DRAM 2021] cocleálă, cocleli, s.f. 1. Rugina verde de pe obiectele de aramă. 2. Dospeală. – Din cocli + suf. -eală (MDA).
15. [DRAM 2015] cocleală, cocleli, s.f. – 1. Rugina verde de pe obiectele de aramă. 2. Dospeală. – Din cocli + suf. -eală (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL