1. [DRAM 2021] cocioárvă, cocioarve, (cociorvă), s.f. (reg.) 1. Vătrai (cu care se scoate jarul din cuptor): „Hai, merem acasă și l-om scoate mâine, cu un cârlig lung, ori cu cociorva” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 291). ■ În jumătatea de nord a țării (ALR, s.n., vol. IV, h. 1.059). 2. Semn în urechea oii. 3. (mag.) Vehicol magic, folosit de vrăjitoare și vârcolaci: „Acela să băte și cu luna, vârcolacu'. Pă cociorvă să suie călărește și cociorva aceie i să făce cal. El poate sui până la lună” (Bilțiu, 2007: 295). – Din ucr. kočerha, rus. kočerga (DEX, MDA).
2. [DRAM 2015] cocioarvă, cocioarve, (cociorvă), s.f. – (reg.) 1. Vătrai (cu care se scoate jarul din cuptor): „Că tu mă culci în cociorve / Și-m’ umpli capu’ de vorbe” (Bilțiu, 2006: 101). 2. Semn în urechea oii (ALR, 1956: 403). – Din ucr. kočerha (Scriban, DEX, MDA), rus. kočerga (DEX, MDA).
3. [DRAM] cocioarvă, -e, (cociorvă), s.f. – 1. Vătrai (cu care se scoate jarul din cuptor). 2. Semn în urechea oii (ALR 1956: 403). – Cf. rus. kočarga, ucr. kočerga (Cihac; Titkin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL