1. [MDA2] cocaie sf [At: CONV. LIT. Liv 166 / Pl: ~căi / E: pbl mg kakó, vsl коука „cârlig”] 1 (Reg) Lemn strâmb, de care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă. 2 Cobiliță. 3 Lemn pe care se pune popicul, pentru a-l putea bate, în jocul de copii „de-a popicul”. 4 Bucată de lemn care poate fi azvârlită. 5 (Ban) Element din alcătuirea războiului de țesut. 6 (Ban) Parte a piuăi. 7-8 Fier din capătul roților de la ferăstrău sau de la moară.
2. [CADE] ❍ COCAIE sf. Băn. Trans. Lemn crăcănat înfipt în pămînt, de care se atîrnă căldarea sau ceaunul deasupra focului, cujbă.
3. [Scriban] cocáĭe f., pl. ăĭ (bg. sîrb. kuka, cîrlig, cinghel. V. coacă). Olt. Cujbă: țeapa în care s’a fript mĭelu și cocaĭa pe care s’a atîtnat căldarea de mămăligă (CL. 1922, 365). V. țăcălie.
4. [DEX '09] CUCĂI vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.
5. [MDA2] cocăi2 vi [At: DDRF / V: ~ia / E: fo cf ucr кукотати] (D. găini) A cotcodăci.
6. [MDA2] cocăi1 vi vz cucăi
7. [MDA2] cocăia vi vz cocăi2
8. [MDA2] cocâi vi vz cucăi
9. [MDA2] cucăi vi [At: ANON. CAR. / V: coc~, ~câi / Pzi: cucăi, (înv) ~esc / E: cf mg kukkadoz „moțăie”] (Reg) A moțăi.
10. [MDA2] cucâi v vz cucăi
11. [CADE] ❍ COCĂI (-ăiu și -ăesc) vb. intr. Olten. A moțăi (comp. CUCĂI).
12. [CADE] CUCĂI (cucăim) vb. intr. Olten. Băn. A moțăi, a ațipi, a picoti.
13. [CADE] CUCUI2 (cucuiu) vb. intr. Trans. – CUCĂI: nu trecu bine de miezul nopții și ’ncepe feciorul a ~ (RET.).
14. [DEX '98] CUCĂI, cucăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moțăi. – Cf. magh. kukkadoz.
15. [Scriban] cúcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.
16. [DER] cucăi (cucăiesc, cucăit), vb. – A dormita. – Var. cocăi, cucui. Pare formație expresivă. DAR o derivă din mag. kukkadoz, ipoteză incertă, iar Scriban din sb. kukati „a se plînge”, încă și mai puțin probabil. Terminația verbală -ăi este caracteristică creațiilor spontane. Este cuvînt curent în Banat și Olt. (ALR, I, 75). – Der. cucăitură, s. f. (somnolență).
17. [DAR] cocaie, cocăi, s.f. (reg.) 1. lemn strâmb cu care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă; cujbă. 2. cobiliță, coromâslă, cumpănă. 3. bățul folosit în jocul popic. 4. parte a războiului de țesut. 5. parte a pivei de aba.
18. [DAR] cocăi1 (cucăi), cocăi (cucăi), vb. IV (reg.) a moțăi, a dormita, a picui.
19. [DAR] cocăi2, pers. 3 sg. cocăie, vb. IV (reg.) a cotcodăci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL