1. [DEX '09] COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.
2. [MDA2] cobăit1 sn [At: H XII 281 / Pl: nct / E: cobăi] Țipăt lugubru, prevestitor de rele.
3. [MDA2] cobăit2, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: cobăî] (Mol) 1 (D. păsări) Care suferă de țâfnă. 2 (D. copii; pan) Care zăbovește.
4. [CADE] ❍ COBĂIT adj. Mold. 1 Care are cobea, cu țîfnă (vorb. de găini) ¶ Țîfnos; zăbavnic, bun de nimic: nu-l vezi că-i o tigoare de băiet ~ și leneș (CRG.).
5. [DEX '98] COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.[1]
6. [DLRLC] COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Regional) Care nu e bun de nimic, ticăit, zăbavnic. Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș, de n-are păreche? CREANGĂ, A. 13.
7. [DLRM] COBĂIT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.) Care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Din cobăi (puțin folosit <cobaie).
8. [Șăineanu, ed. VI] cobăit a. 1. Mold. care are cobea (vorbind de găini); 2. bolnăvicios, care tot tușește: băiat cobăit și leneș CR.
9. [Scriban] cobăít, -ă adj. (d. cobie). Nord. Bolnav de cobie. Fig. Iron. Bleg, moleșit: băĭat cobăit.
10. [MDA2] cobăi vi [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pzi: ~iesc / E: cobe] (D. păsări) A scoate țipete lugubre, prevestitoare de rele.
11. [CADE] COBAIE sf. mai adesea COBĂI, GOBĂI pl. Mold. Bucov. 🐦 Păsări de curte: ograda lui era plină de tot soiul de cobăi (SAD.); vorniceasa căsăpea la gîște, rețe și gobăi (GRIG.) [cobe].
12. [DOOM 3] +cobăit2 (reg.) s. n.
13. [DOOM 3] cobăit1 (reg.) adj. m., pl. cobăiți; f. cobăită, pl. cobăite
14. [DOOM 2] cobăit (reg.) adj. m., pl. cobăiți; f. cobăită, pl. cobăite
15. [DAR] cobăit s.n. (reg.) țipăt cobitor.
16. [DAR] cobăi, cobăiesc, vb. IV (reg.) a scoate țipete cobitoare, a cobi, a geme ca o cobe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL