1. [MDA2] cobâlcer sn [At: DENSUSIANU, Ț. H. 313 / Pl: ~e / E: ns cf cobâlteață] 1 (Reg) Lădiță de la vatră în care se adună cenușa. 2 Lădiță în care se țin diverse obiecte casnice.
2. [CADE] ❍ COBÎLCER (pl. -ere) sn. Trans. (DENS.) Lădița de la vatră în care se adună cenușa.
3. [DAR] cobâlcer, cobâlcere, s.n. (reg.) lădița pentru cenușă de la vatră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL