1. [MDA2] cobzărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cobzări] 1-3 Cobzărire (1-3).
2. [MDA2] cobzărit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cobzări] (D. oameni) 1-2 Căruia i se cântă din cobză (și i se iau bani pentru asta). 3 Care este amăgit cu vorbe foarte frumoase.
3. [MDA2] cobzări [At: DA ms / Pzi: ~resc / E: cobzar] 1 vi A cânta din cobză. 2 vi A se îndeletnici cu cântatul din cobză. 3 vt (Arg; înv; spc; d. băieți) A amăgi fetele cu vorbe frumoase.
4. [Argou] cobzărit s. n. sg. v. cobzăreală.
5. [Argou] cobzări, cobzăresc I v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. a amăgi, a păcăli. II v. r. (d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL