1. [DEX '09] COBZAR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2). – Cobză + suf. -ar.
2. [MDA2] cobzar sm [At: URICARIUL XXI / Pl: ~i / E: cobză + -ar] 1-2 Lăutar care cântă din cobză sau (impropriu) din cobuz. 3 (Ent; reg) Scripcar.
3. [CADE] COBZAR sm. 🎼 Lăutar ce cîntă din cobză: Zi, ~, mereu din strună! (D.-ZAMF.).
4. [DLRLC] COBZAR, cobzari, s. m. Lăutar care cîntă din cobză. Au să vie scripcarii și cobzarii. CAMILAR, N. I 249. Ați cărunțit cu totul bătrînilor cobzari. MACEDONSKI, O. I 213. (Cu pronunțarea regională cobzari) Eu sînt Barbu lăutariul, Starostele și cobzariul. ALECSANDRI, T. 80.
5. [DLRM] COBZAR, cobzari, s. m. Lăutar care cîntă din cobză. – Din cobză + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] cobzar m. Mold. lăutar care cântă din cobză: cobzarii cu cobzele, lăutarii cu diblele POP.
7. [Scriban] cobzár m. (d. cobză; rut. kobzar). Lăutar cu cobza.
8. [DOOM 3] cobzar s. m., pl. cobzari
9. [DOOM 2] cobzar s. m., pl. cobzari
10. [Argou] cobzar, cobzari s. m. informator, denunțător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL