1. [DEX '09] COBAI, cobai, s. m. Mic mamifer rozător, folosit în medicină pentru experiențe de laborator (Cavia porcellus). ♦ P. gener. Orice animal care servește pentru experiențe de laborator; fig. subiect de experimentare. – Din fr. cobaye.
2. [MDA2] cobai sm [At: C. PETRESCU, R. DR. 180 / Pl: ~ / E: fr cobaye] 1 Mic mamifer rozător, folosit în medicină pentru experiențe de laborator Si: purcel-de India, purcel-de-mare (Cavia porcellus). 2 (Pgn) Orice animal care servește pentru experiențe de laborator. 3 (Pex) Persoană ca subiect de experimentare.
3. [DLRLC] COBAI, cobai, s. m. Mamifer mic din ordinul rozătoarelor, folosit în medicină și fiziologie pentru experiențe (Cavia cobaya); purcel-de-India; fig. subiect de experimentare. Mergi... ca o victimă condamnată... ca un cobai trimis la o experiență de laborator. C. PETRESCU, R. DR. 180.
4. [DLRM] COBAI, cobai, s. m. Mamifer mic din ordinul rozătoarelor, folosit în medicină pentru experimente (Cavia cobaya); fig. subiect de experimentare. – Fr. cobaye.
5. [DN] COBAI s.m. Mamifer rozător foarte prolific, folosit mai ales în experiențele de biologie. ♦ (Fig.) Obiect al unei experiențe, ființă supusă unei experimentări. [< fr. cobaye, cf. sud-americ. cobayo].
6. [MDN '00] COBAI s. m. 1. mamifer rozător foarte prolific, folosit în experiențele de laborator. 2. (fam.) persoană care servește ca obiect al unei experiențe. (< fr. cobaye)
7. [Șăineanu, ed. VI] cobaì v. Mold. a geme ca o cobe: cobea în aer cobăiește.
8. [Scriban] *cobáĭ m., pl. tot așa (fr. cobaye, d. ispano-americanu cobayo). Un animal rozător mare cît un purcel de curînd născut și foarte întrebuințat de fiziologĭ la experiențele lor (cavia cobaya).
9. [DEX '09] COBAIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. – Cobe + suf. -aie.
10. [MDA2] cobaie sf [At: MARIAN, O.I 129 / V: (reg) go~ / Pl: ~băi / E: cobe + -aie] (Mol; Buc) 1 (Șir) Găină (Gallus domestica). 2 (Lpl) Orătanie.
11. [MDA2] cobăi vi [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pzi: ~iesc / E: cobe] (D. păsări) A scoate țipete lugubre, prevestitoare de rele.
12. [MDA2] gobaie sf vz cobaie
13. [CADE] COBAIE sf. mai adesea COBĂI, GOBĂI pl. Mold. Bucov. 🐦 Păsări de curte: ograda lui era plină de tot soiul de cobăi (SAD.); vorniceasa căsăpea la gîște, rețe și gobăi (GRIG.) [cobe].
14. [CADE] ❍ GOBĂI sf. pl. 👉 COBAIE.
15. [DEX '98] COBAIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. – Probabil din cobe + suf. -aie.
16. [DLRLC] COBAIE, cobăi, s. f. (Regional) Găină; (la pl.) păsări de curte, orătănii. Ograda lui era plină de tot soiul de cobăi, și dimineața domnul Horga se scula cel dintîi, ca să vadă bătăliile dintre cucoși. SADOVEANU, O. III 183. Mătușa Ruxanda s-a mișcat din cotlonul ei... trîntind ușile și slobozindu-și cobăile. C. PETRESCU, R. DR. 49. Femeia... dete vițeii la coteț, închise cobăile, iară bărbatul vitele. ȘEZ. XII 56.
17. [DLRM] COBAIE, cobăi, s. f. (Reg.) Găină ; (la pl.) pasări de curte; orătănii. – Probabil din cobe + suf. -aie.
18. [DCR2] celulă-cobai s. f. (biol.) ◊ „Celulele cobai. Mai mulți oameni de știință francezi au propus efectuarea experiențelor biologice pe culturi de celule și nu pe animale sau subiecți umani voluntari, cum este practica în mod curent [...] Prin recurgerea la «celule-cobai» specialiștii speră, de asemenea, să descopere cauzele mai multor maladii, pornindu-se de la considerentul că celulele reacționează mai puternic decât corpul întreg.” Sc. 1 V 77 p. 5 //din celulă + cobai//
19. [Șăineanu, ed. VI] cobaiu m. mamifer rozător, numit și purcel de India.
20. [Șăineanu, ed. VI] cobăi f. pl. Mold. oare sau păsări de curte. [V. cobe; lit. păsări cobe sau de rău augur].
21. [Scriban] cobaĭe și gobaĭe f., pl. ăĭ (d. coabe, cobie). Mold. Iron. Pasăre de curte: gobaĭa a intrat în bucătărie și mĭ-a spart un pahar. V. angărie.
22. [Scriban] gobáĭe, V. cobaĭe.
23. [DOOM 3] cobai (rozător) s. m., pl. cobai, art. cobaii
24. [DOOM 2] cobai (rozător) s. m., pl. cobai
25. [MDO] cobai
26. [DOOM 3] cobaie (găină) (reg.) s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi
27. [DOOM 2] cobaie (găină) (reg.) s. f., g.-d. art. cobăii; pl. cobăi
28. [DAR] cobăi, cobăiesc, vb. IV (reg.) a scoate țipete cobitoare, a cobi, a geme ca o cobe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL