1. [DEX '09] COAPTAȚIE, coaptații, s. f. 1. (Biol.) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] – Din fr. coaptation.
2. [MDA2] coaptație sf [At: DEX2 / V: ~are / P: co-ap~ / Pl: ~ii / E: fr coaptation] 1 Stare de interacțiune a organelor unui corp viu. 2 (Med) Manevră chirurgicală sau ortopedică prin care se pun la loc oasele luxate sau fragmentele oaselor fracturate.
3. [DN] COAPTAȚIE s.f. 1. Stare de interacțiune specifică a organelor unui corp viu. 2. Punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. [Pron. co-ap-, gen. -iei. / < fr. coaptation, cf. lat. cum – cu, aptare – a ajusta].
4. [MDN '00] COAPTAȚIE s. f. 1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr. coaptation)
5. [MDA2] coaptare sf vz coaptație
6. [DN] COAPTARE s.f. Coaptație. [Pron. co-ap-. / după fr. coaptation].
7. [DOOM 3] coaptație (desp. co-ap-, -ți-e) s. f., art. coaptația (desp. -ți-a), g.-d. coaptații, art. coaptației; pl. coaptații, art. coaptațiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] !coaptație (co-ap-, -ți-e) s. f., art. coaptația (-ți-a), g.-d. coaptații, art. coaptației; pl. coaptații
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL