1. [DEX '09] COACERVAȚIE s. f. (Chim.; Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din engl. coacervation.
2. [MDA2] coacervație sf [At: LTR2 / P: co-a~ / Pl: ~ii / E: eg coacervation] (Chm; Fiz) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare.
3. [DEX '98] COACERVAȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation.
4. [DN] COACERVAȚIE s.f. Coagulare a unui sol liofil, care devine astfel separabil în două faze lichide cu viscozități diferite. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacervation, cf. lat. coacervare – a grămădi].
5. [MDN '00] COACERVAȚIE s. f. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare. (< fr. coacervation)
6. [DOOM 3] coacervație (desp. co-a-, -ți-e) s. f., art. coacervația (desp. -ți-a), g.-d. coacervații, art. coacervației
7. [DOOM 2] coacervație (co-a-, -ți-e) s. f., art. coacervația (-ți-a), g.-d. coacervații, art. coacervației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL