1. [DEX '09] CLĂTĂRI, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. sb. klataritise.
2. [MDA2] clătări [At: ȚICHINDEAL, F. 242/17 / V: clotori / Pzi: ~resc, (reg) clătăr / E: srb klataritise] (Îrg) 1-2 vtr A (se) agita. 3 vt A clăti. 4 vt (Mun) A spăla aurul. 5 vr (D. apă) A se tulbura.
3. [MDA2] clotori v vz clătări
4. [CADE] CLĂTĂRI (-ăresc) vb. tr. A clăti (de mai multe ori): oiu ~ plosca bine și-oiu umplea-o cu apă proaspătă (CRG.).
5. [DEX '98] CLĂTĂRI, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. scr. klataritise.
6. [DLRLC] CLĂTĂRI, clătăresc, vb. IV. (Transilv., Mold.) Tranz. (Cu privire la rufe și la vase) A clăti1. Safta începuse a scoate rufele din cazan și a le duce să le clătărească în apă limpede. SLAVICI, V. P. 11. Oi clătări plosca bine și-oi umple-o cu apă proaspătă, ca să avem la drum. CREANGĂ, P. 204.
7. [DLRM] CLĂTĂRI, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti1. – Comp. sb. klatariti se.
8. [Șăineanu, ed. VI] clătărì v. Mold. a clăti de repețite ori: oiu clătări plosca bine CR. [Frecventativ din clăti].
9. [Scriban] clătărésc v. tr. (dintr’o formă slavă rămasă în sîrb. klatariti se, a rătăci). Nord. Clătesc (un vas) cu apă.
10. [DOOM 3] clătări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. clătăresc, 3 sg. clătărește, imperf. 1 clătăream; conj. prez. 1 sg. să clătăresc, 3 să clătărească
11. [DOOM 2] !clătări (a) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. clătărește, imperf. 3 sg. clătărea; conj. prez. 3 să clătărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL