1. [MDA2] clătinător, ~oare [At: CONACHI, P. 298 / Pl: ~i, ~oare / E: clătina + -tor] 1-2 a Care (se) clatină. 3 sf (Îvp) Leagăn.
2. [DLRLC] CLĂTINĂTOR, -OARE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. V. tremurător. Uitată pirotind – așteaptă O luntre fără de catarg Pe monoton clătinătorul Și dureros tăcutul larg. TOMA, C. V. 59. Cîte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde. IOSIF, V. 91.
3. [DLRM] CLĂTINĂTOR, -OARE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. – Din clătina + suf. -(ă)tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL