1. [DEX '09] CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
2. [MDA2] clănțănitură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: clănțăni + -tură] Clănțănire.
3. [DLRLC] CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănire, clănțănit.
4. [DLRM] CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Din clănțăni + suf. -(i)tură.
5. [MDA2] clănțăetură sf vz clănțăitură
6. [MDA2] clănțăitură sf vz clănțănitură
7. [CADE] CLĂNȚĂ(N)IT sbst., CLĂNȚĂ(N)lTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a clănță(n)i; rezultatul acestei acțiuni: îi simțeam clănțănitul gurii (DLVR.).
8. [DOOM 3] clănțănitură s. f., g.-d. art. clănțăniturii; pl. clănțănituri
9. [DOOM 2] clănțănitură s. f., g.-d. art. clănțăniturii; pl. clănțănituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL