Definiție și ce înseamnă clămpuș

1. [DEX '09] CLEMPUȘ, clempușuri, s. n. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța când se închide ușa. [Var.: clămpuș s. n.] – Cleampă+ suf. -uș.

2. [MDA2] clempuș sn [At: DAMÉ, T. 96 / Pl: ~uri / E: cleampă + -uș] 1 (Reg) Mic țăruș de care se leagă priponul. 2 (Reg) Cuiul priponului. 3 (Reg) Prăjină. 4 Bucată de fier ca un cârlig pe care se sprijină clampa2 ușii când se închide. 5 Profil care împiedică zăvorul să iasă din spațiul în care culisează. 6 (Reg) Fâșie subțire de lemn care se lovește de spițele roții de la cârâitoare, producând sunetele. 7 (Reg; ned) Unealtă cu care se lucrează oalele.

3. [CADE] CLEMPUȘ (pl. -ușuri) sn. 1 Mold. Bucată de fier, cîrligul imobil de la încuietoarea ușii pe care cade clampa (🖼 1288): trase drugul cel gros, desfăcu ~urile de fier și oamenii intrară (SAD.) ¶ 2 Trans. Mic pociumb de care se leagă priponul (FR.-CDR.) [cleampă].

4. [DEX '98] CLEMPUȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa. – Cleampă + suf. -uș.

5. [DLRLC] CLEMPUȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cîrlig de la încuietoarea ușii, pe care se reazemă clampa cînd se închide.

6. [DLRM] CLEMPUȘ, clempușuri s. n. Bucată de fier în formă de cîrlig, pe care se reazemă clanța cînd se închide ușa. – Din clampă + suf. -uș.

7. [Șăineanu, ed. VI] clempuș n. Mold. cârligul pe care cade clampa.

8. [Scriban] clempúș n., pl. e și urĭ (rudă cu cleampă, clampă; rus. klĕapýš, un fel de clempuș. V. sclimpuș). Mold. Foraĭbăr, zăvoraș format dintr’un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe. Bucățica de fer pe care se sprijină rătezu cînd e ușa închisă.

9. [DEX '09] CLĂMPUȘ s. n. v. clempuș.

10. [CADE] ❍ CLIMPUȘ sbst. Trans. (PĂC.) Țurcă: de-a climpușu, jocul de-a țurca [comp. CLEMPUȘ].

11. [Șăineanu, ed. VI] clămpuș n. V. clempuș.

12. [DOOM 3] !clempuș (reg.) s. n., pl. clempușuri

13. [DOOM 2] !clempuș/clămpuș s. n., pl. clempușuri/clămpușuri

14. [DOOM 2] clămpuș v. clempuș.

15. [DAR] clempuș, clempușe, s.n. (reg.) 1. cuiul priponului. 2. prăjină. 3. cârlig sau scoabă pe care se reazemă clanța ușii. 4. fâșie subțire de lemn care lovește spițele roatei pentru a produce pocnetul dorit.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro