1. [DEX '09] CLĂIȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. – Claie + suf. -iță.
2. [MDA2] clăiță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: claie + -iță] 1-2 Clăișoară (1-2).
3. [CADE] CLĂIȚĂ (pl. -țe) sf. 🚜 dim. CLAIE.
4. [DLRLC] CLĂIȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. Își priveau tăcuți clăițele de fin, dădeau tîrcoale în jurul lor și oftau din greu. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Am o clăiță de fîn; lîngă clăiță, o poieniță; lîngă poieniță, doi luceferi (Capul, fruntea și ochii). POP.
5. [DLRM] CLĂIȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie.
6. [Scriban] clăíță f., pl. e (d. claĭe). Claĭe mică.
7. [DOOM 3] clăiță s. f., g.-d. art. clăiței; pl. clăițe
8. [DOOM 2] clăiță s. f., g.-d. art. clăiței; pl. clăițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL