1. [MDA2] clăcășire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: clăcăși] Prestare de clacă Si: clăcășit, clăcuire, clăcuit1.
2. [DEX '09] CLĂCĂȘI, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.
3. [MDA2] clăcăși vi [At: I. IONESCU, M. 668 / Pzi: ~șesc / E: clăcaș] A face clacă (1) Si: a clăcui.
4. [DLRLC] CLĂCĂȘI, clăcășesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A face clacă (1), a fi clăcaș (1); a clăcui. Pămîntul... se cuvine a se da clăcașilor care au clăcășit pre moșia statului. I. IONESCU, M. 668
5. [DLRM] CLĂCĂȘI, clăcășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face clacă (1), a fi clăcaș (1). – Din clăcaș.
6. [DOOM 3] clăcăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășesc, 3 sg. clăcășește, imperf. 1 clăcășeam; conj. prez. 1 sg. să clăcășesc, 3 să clăcășească
7. [DOOM 2] clăcăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășesc, imperf. 3 sg. clăcășea; conj. prez. 3 să clăcășească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL