1. [DEX '09] CLĂCUI, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.
2. [MDA2] clăcui vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: clacă] A clăcăși.
3. [CADE] CLĂCUI (-uesc) vb. intr. 1 A face clacă, a munci de clacă: ei clăcuiau, adică plăteau proprietarului în muncă chiria pămîntului (I.-GH.) ¶ 2 A lua parte la clacă.
4. [DLRLC] CLĂCUI, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A clăcăși. [Clăcașii] clăcuiau, adică plăteau proprietarului în muncă chiria pămîntului pe care locuiau și în care se hrăneau. GHICA, S. A. 35.
5. [DLRM] CLĂCUI, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A clăcăși. – Din clacă.
6. [Șăineanu, ed. VI] clăcuí v. a fi clăcaș.
7. [DOOM 3] clăcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiesc, 3 sg. clăcuiește, imperf. 1 clăcuiam; conj. prez. 1 sg. să clăcuiesc, 3 să clăcuiască
8. [DOOM 2] clăcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiesc, imperf. 3 sg. clăcuia; conj. prez. 3 să clăcuiască
9. [DRAM 2021] clăcuí, clăcuiesc, v.i. (reg.) A munci în clacă, fără plată; clăcăși. – Din clacă + suf. -ui (DER, DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] clăcui, clăcuiesc, vb. tranz. – (reg.) A munci în clacă, fără plată (Memoria, 2004); clăcăși. – Din clacă + suf. -ui (DER, DEX, MDA).
11. [DRAM] clăcui, clăcuiesc, vb. tranz. – A munci în clacă, fără plată (Memoria 2004). – Din clacă + -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL