1. [MDA2] clucsă sf [At: CORESI, EV. 84/17 / V: (Olt) clupsă, (reg) cluscă / Pl: ~se / E: bg клукса] 1 (Îrg) Capcană. 2 (Fig) Capcană întinsă cuiva. 3 (Fig; îf clupsă) Încurcătură.
2. [CADE] † CLUCSĂ, CLUPSA (pl. -re) sf. Olten. Trans. Căpcană, cursă: prins fu și căzu în clucsele pierzătoriului (CODR.) [blg. kluksa].
3. [Scriban] clúcsă (Cor.) și clúpsă (Ban. Olt.) f., pl. e (bg. kluksa, klĭusa și klopka, rus. klĕapcý, id., vsl. klopĭca, lat. ?, cursă. Cp. cu clapă, clampă, clăbăț, clopot). Cursă (capcană) de prins șoaricĭ.
4. [MDA2] clupsă sf vz clucsă
5. [MDA2] cluscă sf vz clucsă
6. [CADE] ❍ CLUPSĂ 👉 CLUCSĂ.
7. [DER] clucsă (-se), – Cursă, capcană. Bg. kluksa (sec. XVI). După Borcea 183, din săs. Klux; ipoteză puțin probabilă datorită vechimii cuvîntului.
8. [DLRLV] CLUCSĂ s.f. (ȚR, Trans. SV) Cursă. B: Teneta. Clupse. MARDARIE, 256. O păsărea se prinse în clucsă și plîngea. E, 1717, 173r; cf. MARDARIE, 252; E 1717, 171v. C: Îndată diavolul pusă o clucsă în drum. FL. D 1764, 46v. Variante: clupsă (MARDARIE, 252, 256). Etimologie: bg. kluksa. Cf. săs. Klux. Cf. capcană, măiestrie, pruglă, sîlță, zăbroană.
9. [DAR] clucsă (clupsă), clucse, s.f. (reg.) cursă de prins șoareci, păsări, animale mici; batcă, capcană, cleapță, zancă.
10. [DLRLV] CLUPSĂ s.f. v. clucsă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL