1. [DEX '09] CLORURIE, clorurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină. – Din fr. chlorurie.
2. [MDA2] clorurie sf [At: DEX2 / E: fr chlorurie] 1-6 (Buletin de) analiză cu (prezența clorului în sânge).
3. [DN] CLORURIE s.f. (Med.) Prezența clorurilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. chlorurie].
4. [MDN '00] CLORURIE s. f. prezență a clorurilor în urină. (< fr. chlorurie)
5. [DETS] CLOR-, v. CLORO-. □ ~antie (v. -antie), s. f., proces de transformare a unor elemente vegetale în frunze verzi asimilatoare; ~emie (v. -emie), s. f., concentrație a clorului în sînge; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut parenchimatic asimilator, bogat în clorofilă; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburarea vederii în care obiectele privite apar colorate în verde; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a clorurilor în urină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL