1. [DEX '09] CLORURAT, -Ă, clorurați, -te, adj. (Despre substanțe) Supus acțiunii de clorurare. – V. clorura.
2. [MDA2] clorurat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: clorură] 1-3 (D. substanțe) Supus clorurării (1-3).
3. [DEX '09] CLORURA, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
4. [MDA2] clorura vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: fr chlorurer] 1 A combina cu clorul. 2 A transforma o substanță în clorură. 3 (Fex) A trata lâna cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți.
5. [DN] CLORURA vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lîna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].
6. [MDN '00] CLORURA vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)
7. [DOOM 3] clorura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clorurez, 3 clorurează; conj. prez. 1 sg. să clorurez, 3 să clorureze
8. [DOOM 2] clorura (a ~) vb., ind. prez. 3 clorurează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL