1. [DEX '09] CLOROTIC, -Ă, clorotici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique.
2. [MDA2] clorotic, ~ă [At: DELAVRANCEA, S. 114 / V: (iuz) ~rit~, ~ritică / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chlorotique] 1-2 smf, a (Om) bolnav de cloroză. 3-5 smf, a (Pex) (Om, rar, plantă) fără vigoare Cf cloroză.
3. [CADE] * CLOROTIC adj. 🩺 Bolnav de cloroză [fr.].
4. [DLRLC] CLOROTIC, -Ă, clorotici, -e, adj. (Despre oameni) Bolnav de cloroză; p. ext. palid, anemic, bolnăvicios; firav, lipsit de vigoare. Avea... două fete subțiri, clorotice și urîte. C. PETRESCU, S. 182. Cînd literații... au scăpat de nevoia de a scrie vreo odă pentru cutare conte constipat și pentru grațiile cutărei contese clorotice și corupte... trebuie să li se fi părut și lor că-s liberi și că, în sfirșit, pot trăi din literatură. IONESCU-RION, C. 115.
5. [DLRM] CLOROTIC, -Ă, clorotici, -e, adj. (Despre oameni) Bolnav de cloroză; p. ext. palid, anemic, bolnăvicios; fără vigoare, firav. – Fr. chlorotique.
6. [DN] CLOROTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid; lipsit de vigoare. ♦ (Bot.; despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. [< fr. chlorotique].
7. [MDN '00] CLOROTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique)
8. [Scriban] *clorótic, -ă adj. (lat. medical chloroticus, d. vgr. hlorótes, coloarea verde gălbie). Med. Bolnav de cloroză: o fată clorotică. Relativ la cloroză: simptome clorotice.
9. [MDA2] cloritic, ~ă a vz clorotic
10. [DOOM 3] clorotic adj. m., s. m., pl. clorotici; adj. f., s. f. clorotică, pl. clorotice
11. [DOOM 2] clorotic adj. m., s. m., pl. clorotici; adj. f., s. f. clorotică, pl. clorotice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL