1. [MDA2] cloremie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr chlorémie] 1-3 (Buletin de) analiză cu (concentrația clorului în sânge) Si: cloruremie (1-3).
2. [DN] CLOREMIE s.f. (Med.) Concentrație a clorului în sînge; cloruremie. [Gen. -iei. / < fr. chlorémie].
3. [MDN '00] CLOREMIE s. f. concentrație a clorului în sânge. (< fr. chlorémie)
4. [DETS] CLOR-, v. CLORO-. □ ~antie (v. -antie), s. f., proces de transformare a unor elemente vegetale în frunze verzi asimilatoare; ~emie (v. -emie), s. f., concentrație a clorului în sînge; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut parenchimatic asimilator, bogat în clorofilă; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburarea vederii în care obiectele privite apar colorate în verde; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a clorurilor în urină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL