1. [DEX '09] CLOPOȚI, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.
2. [MDA2] clopoti v vz clopoți
3. [MDA2] clopoți vit [At: MARIAN, NA. 336 / V: (îvr) ~oti / Pzi: ~țesc / E: clopot] 1 (Rar) A trage clopotul (1). 2 (Reg; fig) A dezvălui.
4. [CADE] CLOPOȚI (-oțesc) I. vb. intr. A suna (vorb. de clopote): cînd clopoțeau de ieșit din biserică, calul era tot alb de spume (RET.). II. vb. tr. A trage clopoțelul.
5. [DLRLC] CLOPOȚI, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Har) A trage clopotul; a suna din clopoțel. Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, P. I 26. În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157.
6. [DLRM] CLOPOȚI, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul ; a suna din clopoțel. – Din clopot.
7. [Șăineanu, ed. VI] clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.).
8. [DOOM 3] clopoți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțesc, 3 sg. clopoțește, imperf. 1 clopoțeam; conj. prez. 1 sg. să clopoțesc, 3 să clopoțească
9. [DOOM 2] clopoți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțesc, imperf. 3 sg. clopoțea; conj. prez. 3 să clopoțească
10. [Argou] clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL