1. [CADE] CLOPOȚEL (pl. -ței) I. sm. 1 dim. CLOPOT 1 ¶ 2 Clopot mic, ce se poate ține în mînă, întrebuințat pentru a chema pe cineva, pentru a deschide ședința sau a impune tăcere într’o adunare, etc. (👉 TABELA) ¶ 3 Instrument de diferite forme care răsună prin învîrtirea unui șurup, sau prin apăsarea unui buton, întrebuințat pentru a chema pe cineva ¶ 4 Clopot mic așezat deasupra unei porți sau în interiorul unei case și care se trage, spre a i se deschide poarta sau ușa; sonerie ¶ 5 Clopot mic ce se atîrnă la gîtul unui animal; 👉 PISICĂ ¶ 6 pl. Zurgălăi ¶ 7 pl. 🌿 Plantă originară din sudul Europei, cu flori mari albastre sau albe, uneori învoalte (Campanula medium) ¶ 8 pl. 🌿 Plantă cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu flori albastre, care crește prin livezi și pe poieni; foile ei se mănîncă adesea ca salată: numită și „bănișori” (Campanula rapunculus) (🖼 1302) ¶ 9 pl. = GHIOCEI 2 ¶ 10 CLOPOȚEI – CORNUȚI, CINCI – CLOPOȚEI = CĂLDĂRUȘĂ 3. II. sn. CLOPOȚELE1 pl. 1 🌿 = LĂCRĂMIOARE ¶ 2 🌿 = COADA-COCOȘULUI.
2. [Scriban] lăcrămĭoáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. lacrămă). Pl. Est. Mărgăritar, o mică plantă erbacee liliacee cu florĭ micĭ albe mirositoare așezate în formă de strugure și cu fructe în formă de bace roșiĭ (convallária majális). – În Trans. suflețele și clopoțele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL