1. [MDA2] cloncăire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cloncăi] 1-4 Cloncănit (1-4).
2. [DEX '09] CLONCĂI, pers. 3 cloncăiește, vb. IV. Intranz. A cloncăni. [Prez. ind. pers. 3 și: cloncăie] – Clonc + suf. -ăi.
3. [DEX '09] CLONCĂNI, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: cloncăne] – Clonc + suf. -ăni.
4. [MDA2] cloncăi vi [At: ȚICHINDEAL, F. 73/7 / Pzi: cloncăi, ~esc, 3 ~e / E: clonc + -ăi] A cloncăni.
5. [MDA2] cloncăni vi [At: ODOBESCU, S. I, 233 / Pzi: cloncăn, ~nesc / E: clonc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloști) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu cloncul1 (2).
6. [CADE] ❍ CLOCĂI = CLONCĂNI.
7. [CADE] CLONCĂ(N)'I (-ănesc, -ăesc) vb. intr. 1 A face clonc ! a striga ca cloșca care va să clocească sau care-și chiamă puii: cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind (ISP.) ¶ 2 Mold. Trans. 👉 CRONCĂN'I.
8. [CADE] CRONCĂ(N)ITOR, CLONCĂ(N)ITOR adj. verb. CRONCĂ(N)'I, CLONCĂ(N)'I. Care croncăe: Lungi cîrduri de corbi negri cu svon croncănitor (ALECS.).
9. [CADE] CRONCĂNI, CLONCĂNI (-ănesc), CRONCĂI, CLONCĂI (-ăesc; pers. a 3-a: -ăe) vb. intr. A striga (vorb. de corbi sau ciori): ciori multe croncăneau pe sus și s’abăteau pe cîte un copac singuratic (VLAH.); un corb singuratic care cloncănea pe o creangă uscată (GN.); Azi pe veșteda cîmpie S’aud corbii croncăind (ALECS.); corbul ... deschise clonțul și începu a cloncăi (ȚICH.); ‼ despre vulturi: auzi vulturul croncănind în limba sa cea păsărească (ODOB.) [cronc! clonc!].
10. [DLRLC] CLONCĂI vb. IV v. cloncăni.
11. [DLRLC] CLONCĂNI, cloncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre cloști, ciori sau corbi) A scoate strigătul «clone» caracteristic cloștii sau (mai rar) corbului. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuînd, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. – Variantă: cloncăi (CONTEMPORANUL, III 261, BIBICESCU, P. P. 152) vb. IV.
12. [DLRM] CLONCĂI vb. IV. v. cloncăni.
13. [DLRM] CLONCĂNI, pers. 3 cloncănește, vb. IV Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei. [Var.: cloncăi vb. IV] – Din clonc1.
14. [Șăineanu, ed. VI] cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.
15. [Scriban] cloncănésc v. intr. (d. clonc 2 și clocesc, rudă cu vsl. klokati, rus. kloktátĭ, klohtátĭ, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 și 521). A face clonc-clonc, ca cloșca și ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc.
16. [DOOM 3] cloncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiește/cloncăie, 3 pl. cloncăiesc/cloncăie, imperf. 3 sg. cloncăia; conj. prez. 3 să cloncăiască/să cloncăie
17. [DOOM 3] cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/cloncănește, 3 pl. cloncăne/cloncănesc, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească
18. [DOOM 2] cloncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiește/cloncăie, imperf. 3 sg. cloncăia; conj. prez. 3 să cloncăiască/să cloncăie
19. [DOOM 2] !cloncăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăne/cloncănește, imperf. 3 sg. cloncănea; conj. prez. 3 să cloncăne/să cloncănească
20. [Argou] cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.
21. [DRAM 2021] cloncăí, cloncăiesc, (cloncăni), v.i. (ref. la unele păsări) A scoate strigătul specific: clonc! – Din clonc + suf. -ăi (DEX, MDA).
22. [DRAM 2015] cloncăi, cloncăiesc, (cloncăni), vb. intranz. – (ref. la unele păsări) A scoate strigătul specific: clonc! – Din clonc (onomatopee) + suf. -ăi (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL