1. [Șăineanu, ed. VI] clocoței m. pl. plantă cu flori mari albastre (Clematis integrifolia).
2. [Scriban] clocoțéĭ m. pl. (rudă cu clocoticĭ). Clematită. Alt fel de clematită numită pop. rutișor (thalictrum).
3. [DEX '09] CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot.
4. [MDA2] clocoțel1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: clocot] Plantă erbacee cu flori mari albastre Si: clocuță (1) (Clematis integrifolia).
5. [CADE] CLOCOȚEL sm. 🌿 1 Plantă ierboasă cu flori mari, albastre, numită și „dosnică-vînătă”, „îndărătnică” sau „luminoasă” (Clematis integrifolia) (🖼 1299) ¶ 2 pl. = RUTIȘOR 1 [clocot].
6. [CADE] ❍ DOSNIC I. adj. Care se află mai la o parte, mai retras, unde nu se poate zări, ascuns: pe ulițele strîmte și ~e de lîngă grădina Icoanei (DLVR.). II. sf. 🌿 1 DOSNICĂ-GALBENĂ, plantă ierboasă cu flori galbene dispuse în capitule, pe care poporul o întrebuințează ca să vrăjească cu ea de urît (Carpesium cernuum) (🖼 1885) ¶ 2 DOSNICĂ-VÎNĂTĂ = CLOCOȚEI 1.
7. [CADE] ÎNDĂRĂTNIC, ❍ ÎNDĂRĂPNIC I. adj. 1 Încăpățînat, care ține morțiș, cu îndîrjire la ceva, care stăruește neclintit în părerea sau în voința sa: le cunoaștem și pe dumnealor cît de îndărătnice și de încăpățînate sînt (CAR.); apoi nu spun eu că femeia îndărăpnică te scoate din sărīte (GN.) ¶ 2 Care se ține morțiș de cineva, care nu dă pace, stăruitor: un gînd ~ îl urmărea din copilărie (GN.) ¶ 3 Neascultător, nesupus, rebel, recalcitrant: Simion a fost un băiat rău la părinți, leneș, îndărăpnic și neascultător (VLAH.). II. ÎNDĂRĂTNICĂ sf. 🌿 = CLOCOȚEL 1 [îndărăt].
8. [DLRLC] CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). Sub tufe de clocoței Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53.
9. [DLRM] CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Din clocot + suf. -el.
10. [DOOM 3] clocoțel s. m., (mai frecv.) pl. clocoței, art. clocoțeii
11. [DOOM 2] clocoțel s. m., pl. clocoței, art. clocoțeii
12. [DE] CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).
13. [DAR] clocoțel, clocoței, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL