1. [DEX '09] CLOCOTICI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. sb. klokocika.
2. [MDA2] clocotici1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ / E: nct] (Înv) Bucată de pânză cu care țăranii își înveleau pulpa piciorului Cf moletieră.
3. [MDA2] clocotici2 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 258 / V: ~tic, ~că sf / Pl: ~ / E: ns cf srb klokocika] (Bot; reg) 1 (Înv) Vonicer (Evonymus europaeus). 2 Mică plantă ierboasă din familia scrofulaceelor, cu flori galbene și pete albăstrii, care crește pe stâncile din zona muntoasă Si: clocotiș3 (2) (Rhinanthus alpius). 3 Plantă cu flori galbene din familia scrofulaceelor, care crește în regiunea dealurilor și a câmpiilor Si: clocotiș3 (Rhinanthus major). 4 Planta Rhinanthus minor. 5 Cucurbețică (Aristolochia clematitis). 6 Clocoței (Clematis integrifolia). 7 Lămâiță (Philadelphus coronarius). 8 Clocotiș3 (1). 9 Plantă cu flori galben închis din familia scrofulaceelor, care crește în zona muntoasă Si: clocotiș3 (4), (Buc) sunătoare. 10 (Îf ~tic) Plantă ierboasă care crește printre grâne nedefinită mai îndeaproape.
4. [DEX '98] CLOCOTICI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.
5. [DLRM] CLOCOTICI, clocotici, s. m. (Bot., reg.) 1. Clocotiș1. 2. Sunătoare. – Comp. sb. klokočika.
6. [Șăineanu, ed. VI] clocotici m. pl. plantă cu florile galbene (Rhinantus alpinus). [Dela clocot, după răsunetul semințelor în teaca-i].
7. [Scriban] clocotícĭ m., pl. tot așa (sîrb. klocòčika). Un copăcel stafilaceŭ al cărŭĭ fruct e o cápsulă membranoasă unflată care sună saŭ „clocotește” cînd o scuturĭ (staphyléa pinnata). O buruĭană scrofulariacee care crește pe la munte (rhinantus [saŭ alectorólophus] alpinus, major și minor).
8. [MDA2] clocotic sm vz clocotici2
9. [MDA2] clocotică sf vz clocotici2
10. [CADE] CLOCOTIȘ2 sm. 🌿 = CLOCOTICI 1,2.
11. [CADE] NUCȘOARĂ, Mold. NUCUȘOARĂ (pl. -re) sf. 1 🌿 dim. NUCĂ ¶ 2 🌿 Fie-care din semințele aromatice ale unui arbore (Myristica moschata) (🖼 3363) din ținuturile tropicale; aceste semințe sînt întrebuințate în medicină și ca condiment: tronc! că mi-o dat nucușoară în ochi (ALECS.) ¶ 3 🌿 = CLOCOTICI2 ¶ 4 🐦 = CODROȘ.
12. [DOOM 3] clocotici s. m., pl. clocotici, art. clocoticii
13. [DOOM 2] clocotici s. m., pl. clocotici
14. [DE] CLOCOTÍCI (< scr.) s. m. Nume dat speciilor de plante anuale semiparazite din genul Rhinanthus, familia scrofulariaceelor, cu flori mici, galbene, cu fructul o capsulă aripată și cu haustori. Cresc pe pajiști, de la cîmpie pînă în zona alpină.
15. [DAR] clocotici s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care țăranii își învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiță, nucușoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene și cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriș de câmp; glojan, corleș, clococean.
16. [DRAM 2021] clocotíci, s.m., pl. (reg.) 1. Zurgălău, clopoțel: „Pe macauă, chemătorii-și pun clocotici și cipci” (Memoria, 2004-bis: 1.225). 2. (bot.) Plantă cu flori galbene și frunze late (Rhinanthus alpinus). – Cf. srb. klokočika (Scriban, DEX, MDA).
17. [DRAM 2015] clocotici, s.m., pl. – (reg.) 1. Zurgălău, clopoțel: „Pe macauă, chemătorii-și pun clocotici și cipci” (Memoria, 2004-bis: 1.225). 2. (bot.) Plantă cu flori galbene și frunze late (Rhinanthus alpinus). – Cf. srb. klokočika (Scriban, DEX, MDA).
18. [DRAM] clocotici, s.m., pl. – 1. Zurgălăi: „Pe macauă chemătorii-și pun clocotici și cipci” (Memoria 2004-bis: 1.225). 2. Plantă cu flori galbene și frunze late (Rhinanthus alpinus) – Cf. srb. klokočika.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL