1. [MDA2] clobanț snm [At: MARIAN, O. I, 51 / V: ~bonț, ~onb~ sm, coblanț sn / Pl: ~i, ~e, ~uri / E: ns cf clonț + ucr клжуба] 1 (Pop) Plisc. 2 (Pop; irn) Gură. 3 (Pop) Cârlig. 4 (Reg) Cârligul fântânii. 5 (Reg) Vârful leucei. 6 (Reg) Capul scaunului dogăresc.
2. [CADE] ❍ CLOBANȚ sbst. Mold. Bucov. 1 Clonț, cioc: apucînd carne în ~... au sburat iarăși de unde au venit (SB.) ¶ 2 F Gură ¶ 3 Vîrful, capătul de sus al leucei ¶ 4 Ciocul scaunului de doage ¶ 5 Cîrligul de la lumînarea puțului, de care se atîrnă cofa pentru scos apă: luînd cu sine o lumînare ... o aprinde, lipind-o de ~ul fîntînii (MAR.).
3. [DLRM] CLOBANȚ, clobanțuri, s. n. (Reg.) 1. Clonț (1). 2. Cîrligul fîntînii de care se atîrnă cofa pentru a scoate apă. – Comp. clonț.
4. [Șăineanu, ed. VI] clobanț n. Tr. cioc. [Origină necunoscută].
5. [Scriban] clobánț n., pl. urĭ (cp. cu clonț). Nord. Clonț, cĭoc, plisc: cucu șĭ-a pus clobanțu’n pene. Cîrlig de lemn la prăjina cu care se scoate apa din puț. – Masc. la Chir. (Munt. vest): caiĭ întindeau boturile și prefiraŭ apa pîntre sidefurile clobanților (CL. jubilar, 1910, 205). V. cîrlibonț.
6. [MDA2] clobonț sm vz clobanț
7. [MDA2] clonbonț smn vz clobanț
8. [MDA2] coblanț sn vz clobanț
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL