1. [MDA2] cloancă sf [At: ȘEZ. VII, 135 / Pl: ~nce / E: clonc] (Reg) 1 Cloșcă (1). 2 Lovitură ușoară cu încheietura degetului în fruntea cuiva, ca semn al prostiei acestuia.
2. [DLRM] CLOANCĂ, cloance, s. f. Cloanță. – Din clonc1.
3. [DLRM] CLOANCĂ, cloance s. f. Cloanță. – Din clonc1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL