1. [MDA2] clisiarh sm [At: PRAV. (1640), ap. MURNU, Gr. 19 / Pl: ~i / E: vsl клиcыръχъ] (Înv) Paracliser.
2. [CADE] CLISIARH 👉 ECLISIARH.
3. [Scriban] clisiárh m. (maĭ vechĭ eclisiarh, d. mgr. ekklisiárhis. V. paraclis). Servitor de biserică (măturător, aprinzător de lumînărĭ, trăgător de clopote ș. a.) saŭ și psalt. – Și (Tel.) clisar, fem. clisăreasă, pl. ese (Univ. 16 Maĭ 1920, 3, 3). Ca forma maĭ noŭă, și eclesiarh (vgr. ekklesiárhes: Dionisie eclesiarhu (un cronicar). V. țîrcovnic, palamar 1, crîsnic 1, paraclisier.
4. [CADE] ‡ECLISIARH, †CLISIARH sm. ⛪ Paraclisier, țîrcovnic, slujitor al bisericii [gr.-biz.].
5. [CADE] ‡ ECLISIARH, † CLISIARH sm. ⛪ Paraclisier, țîrcovnic, slujitor al bisericii [gr.-biz.].
6. [D.Religios] clisiarh, clisiarhi s. m. (Înv.) Paraclis(i)er, țârcovnic, crisnic. – Din ecleziarh (var. pop.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL