1. [DEX '09] CLIPOTIT s. n. v. clipocit.
2. [MDA2] clipotit1 sn vz clipocit1
3. [MDA2] clipotit2 sn vz clipocit2
4. [DLRM] CLIPOTIT s. n. V. clipocit.
5. [DEX '09] CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.
6. [DEX '09] CLIPOCIT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotit s. n.] – V. clipoci1.
7. [DEX '09] CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.
8. [MDA2] clăpăci [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcesc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.
9. [MDA2] clăpoci v vz clipoci
10. [MDA2] clipoci1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~oti / Pzi: ~ocesc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.
11. [MDA2] clipoci2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osi, ~oti2 / Pzi: ~ocesc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.
12. [MDA2] clipocit1 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).
13. [MDA2] clipocit2 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2).
14. [MDA2] clipocit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: clipoci2] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.
15. [MDA2] cliposi v vz clipoci2
16. [MDA2] clipoti2 v vz clipoci2
17. [DLRLC] CLĂPĂCI vb. IV v. clipoci.
18. [DLRLC] CLIPOCI2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, D. 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipoti (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăci (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.
19. [DLRLC] CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci1; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotit (C. PETRESCU, S. 35) s. n.
20. [DLRLC] CLIPOTI vb. IV v. clipoci2.
21. [DLRM] CLIPOCI2, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare ) A face un zgomot ușor ; a susura. [Var. : clipoti vb. IV]
22. [DLRM] CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci2 ; susur. [Var. : clipotit s. n.]
23. [DOOM 3] clipoci2 (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
24. [DOOM 3] clipocit s. n.
25. [DOOM 2] clipoci2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
26. [DOOM 2] clipoci1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
27. [DOOM 2] clipocit s. n.
28. [DRAM 2021] clipocí, clipocesc, v.i. 1. A clipi des (pentru a îndepărta somnul). 2. A moțăi. – Din clipi + suf. -oci (Scriban); cf. bg. klepač „pleoapă” (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL