1. [DEX '09] CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.
2. [MDA2] clipoti2 v vz clipoci2
3. [CADE] ❍ CLIPOTI (-otesc) vb. intr. Mold. A țîșni, a arunca stropi, fărîmituri, etc. în toate părțile: malul se surpă într’o fărîmare ușoară care clipotește căzînd ca dintr’un ciur (SAD.).
4. [DLRLC] CLIPOTI vb. IV v. clipoci2.
5. [DLRM] CLIPOTI vb. IV. V. clipoci2.
6. [DEX '09] CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.
7. [MDA2] clăpăci [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcesc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.
8. [MDA2] clăpoci v vz clipoci
9. [MDA2] clipoci1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~oti / Pzi: ~ocesc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.
10. [MDA2] clipoci2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osi, ~oti2 / Pzi: ~ocesc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.
11. [MDA2] cliposi v vz clipoci2
12. [DLRLC] CLĂPĂCI vb. IV v. clipoci.
13. [DLRLC] CLIPOCI2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, D. 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipoti (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăci (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.
14. [DLRM] CLIPOCI2, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare ) A face un zgomot ușor ; a susura. [Var. : clipoti vb. IV]
15. [DOOM 3] clipoci2 (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
16. [DOOM 2] clipoci1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
17. [DOOM 2] clipoci2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească
18. [DRAM 2021] clipocí, clipocesc, v.i. 1. A clipi des (pentru a îndepărta somnul). 2. A moțăi. – Din clipi + suf. -oci (Scriban); cf. bg. klepač „pleoapă” (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL