1. [DEX '09] CLIPITĂ, clipite, s. f. Clipă. ◊ Loc. adv. Într-o clipită = numaidecât, îndată, imediat. – V. clipi.
2. [MDA2] clipită sf [At: CALENDARIU (1814), 188/14 / Pl: ~te / E: clipi] 1 Clipă (2). 2 (Îlav) Într-o (sau, rar, Trs pe) ~ Imediat. 3 (Trs; îlav) Pe toată ~ta Mereu.
3. [CADE] CLIPITĂ (pl. -te) sf. Trans. = CLIPĂ: mult ar fi dat dacă într’astă ~ ar fi putut să-i împace (SLV.).
4. [DLRLC] CLIPITĂ, clipite, s. f. Clipă. Am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. O clipită privirea lui rămase ațintită asupra Ilenei. SLAVICI, N. I 60. Și pîndind tocmai cînd era soarele în cruce de se odihneau munții numai pentru o clipită, [turturica] se răpede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273. ◊ Loc. adv. Într-o clipită sau (rar, Transilv.) pe clipită = îndată, numaidecît, imediat. Cum a sărit împăratul în căldarea ce clocotea grozav, pe clipită și-a dat sufletul. RETEGANUL, P. III 25. Cu sfînta lui iubire [omul] coprinde, lumea într-o clipită. VĂCĂRESCU, P. 45.
5. [DLRM] CLIPITĂ, clipite, s. f. Clipă. ♦ Loc. adv. Într-o clipită = îndată, numaidecît. – V. clipi.
6. [Șăineanu, ed. VI] clipită f. Tr. clipă.
7. [Scriban] clipítă f., pl. e (d. clipesc). Vest. Clipă.
8. [DOOM 3] clipită s. f., g.-d. art. clipitei; pl. clipite
9. [DOOM 2] clipită s. f., g.-d. art. clipitei; pl. clipite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL