1. [DLRLC] CLETINĂTURĂ s. f. v. clătinătură.
2. [DEX '09] CLĂTINĂTURĂ, clătinături, s. f. Mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + suf. -ătură.
3. [MDA2] clătinătură sf [At: CARAGIALE, M. 296 / V: (înv) clet~ / Pl: ~ri / E: clătina + -tură] (Înv) 1-5 Clătinare (1-5).
4. [CADE] CLĂTlNĂTURĂ, CLETINĂTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a (se) clătina: rezultatul acestei acțiuni: deodată se simte în sală o cletinătură puternică (CAR.).
5. [DLRLC] CLĂTINĂTURĂ, clătinaturi, s. f. Mișcare șovăitoare. Doi răniți trec rezemați, cu clătinături stranii. C. PETRESCU, Î. II 35. Văzind frații lui clătinătura lanțului, au știut acuma că Sucnă-Murgă nu este mort. SBIERA, P. 95.- Variantă: (regional) cletinătură (CARAGIALE, O. II 12) s. f.
6. [DLRM] CLĂTINĂTURĂ, clătinături, s. f. Mișcare șovăitoare. – Din clătina + suf. -(ă)tură.
7. [Șăineanu, ed. VI] clătinătură f. mișcare șovăitoare.
8. [Scriban] clătinătúră f., pl. ĭ. Rezultatu clătinăriĭ, zguduitură: dintr’o singură clătinătură, zidu s’a dărămat.
9. [DOOM 3] clătinătură s. f., g.-d. art. clătinăturii; pl. clătinături
10. [DOOM 2] clătinătură s. f., g.-d. art. clătinăturii; pl. clătinături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL