1. [MDA2] clențaică sf [At: LIUBA-IANA, M. 95 / V: clin~ / Pl: ~țaici / E: cleanță + -aică] (Îrg) 1 Clanță. 2 (Dep) Gură.
2. [CADE] ❍ CLENȚAICĂ sf. Băn. 1 Clanța de la ușă ¶ 2 Ⓕ F Om rău de gură.
3. [MDA2] clințaică sf vz clențaică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL