1. [DEX '09] CLADĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.
2. [MDA2] cladă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 228 / Pl: clăzi / E: bg, srb клада] (Îvr) Grămadă.
3. [CADE] CLADĂ (pl. -de) sf. Grămadă, morman: Și-o ~, lîngă poartă de Ieniceri zăcînd (ALECS.) [srb. klada].
4. [DEX '98] CLADĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.
5. [DLRLC] CLADĂ, clade, s. f. (Mold.) Grămadă, morman. Am trecut împrejur; n-am găsit urmele rîsului. Locul lui de pîndă l-am aflat pe o cladă. SADOVEANU, V. F. 131. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi. ANGHEL, Î. G. 23. O cladă, Lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toți morți cu spada-n mînă. ALECSANDRI, P. III 353. – Variantă: cladără (POPA, V. 215) s. f.
6. [DLRM] CLADĂ, clade, s. f. (Reg.) 1. Grămadă, morman. 2. Copac foarte înalt dintr-o pădure. – Bg., sb. klada.
7. [Șăineanu, ed. VI] cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].
8. [Scriban] cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.
9. [DLRLC] CLADĂRĂ s. f. v. cladă.
10. [DOOM 3] cladă (reg.) s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi
11. [DOOM 2] cladă (reg.) s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi
12. [DER] cladă (clăzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL