1. [MDA2] ciuște1 sf [At: ALECSANDRI, T. 241 / V: ~scă, șuș~, (înv) ciucică, țușcă / Pl: ~ti / E: ns cf ciuști] 1 (Buc) Ștergar răsucit strâns și înnodat la capete, cu care se lovește unul dintre jucători la jocul „de-a puha”. 2 (Înv; îf țușcă îe) A se face țușcă A se îmbăta.
2. [MDA2] ciuște2 sf vz ciușcă
3. [DEX '09] CIUȘCĂ, ciuște, s. f. (Pop.) Ardei iute. – Din bg. čuška.
4. [MDA2] ciucică sf vz ciuște
5. [MDA2] ciușcă2 sf vz ciuște
6. [MDA2] ciușcă1 sf [At: PAȘCA. GL. / V: ~ște / Pl: ~ște / E: bg чущка] (Reg) 1 Ardei (1). 2 Ardei iute. 3 Păstaie. 4 Salată de ardei acrită cu oțet.
7. [MDA2] țoașcă2 sf vz țușcă2[1]
8. [MDA2] țușcă2[1] sf vz ciușcă
9. [DEX '98] CIUȘCĂ, ciuște, s. f. (Reg.) Ardei iute. – Din bg. čuška.
10. [Scriban] cĭúșcă f., pl. ștĭ și șcĭ (bg. čuška, a. î. Cp. cu ĭușcă și țușcă). Sud. Ardeĭ roș mic. Praf de ardeĭ verde (V. boĭa): cîrnațĭ presărațĭ cu cĭușcă de ardeĭ verde. (Chir. CL. 1910, 433). Meh. Saramură de ardeĭ.
11. [DOOM 3] ciușcă (reg.) s. f., g.-d. art. ciuștii; pl. ciuști
12. [DOOM 2] ciușcă (pop.) s. f., g.-d. art. ciuștii; pl. ciuști
13. [DER] ciușcă (ciuște), s. f. – 1. Ardei. – 2. Batistă făcută sul și înnodată, cu care se lovește, într-un joc popular. – 3. Jocul respectiv. – Var. țușcă, ciuște. Megl. ciușcă „joc”. Bg. čuška „ardei”, sb., cr. čuška „lovitură, palmă” (Cihac, II, 437), al cărui sens comun este cel de a pișca, a arde. Dar face din ciușcă două cuvinte diferite.
14. [DAR] ciuște s.f. (reg.) ștergar răsucit (matroască), înnodat la un capăt, cu care se lovește unul dintre jucători la jocul cu același nume sau: de-a puha, de-a mierța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL