1. [MDA2] ciușdi1 [At: POGOR, HENR. 236 / V: ~ujdi / Pzi: ~desc / E: ns cf bg чущду] 1 vt (Fam) A șterpeli. 2 vr A se tupila (de frică). 3 vt (D. cai) A ciuli urechile. 4 vt (D. oi) A-și da urechile înapoi de spaimă.
2. [MDA2] ciușdi2 vt [At: DA / Pzi: ~desc / E: nct] (Reg) 1 A ciopli un lemn. 2 (D. o persoană știrbă) A mușca rău (dintr-un măr).
3. [MDA2] ciușdi3 i [At: PĂCALĂ, M. R. 137 / E: ciuș + -di] (Trs) Ciuș1.
4. [CADE] CIUȘDI = CIUJDI.
5. [Șăineanu, ed. VI] ciușdì v. a se speria (de caii cu nărav). [Slav. ČUJDATĬ, a încremeni de mirare (v. ciudă)].
6. [CADE] CIUJDI, CIUȘDI (-desc) vb. refl. Mold. A ciuli urechile; a se speria (vorb. de cai) [sl. čuždati].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL