1. [MDA2] ciupăi2 [At: VAIDA / Pzi: ~esc / E: bg чипкам] (Pop) 1 vi A bate cu palmele în apă. 2 vt (Fig; pex) A bate bine pe cineva.
2. [MDA2] ciupăi1 vtr [At: ȘEZ. VII, 166 / Pzi: ~esc / E: ciupă] (Pop) 1-2 A (se) spăla.
3. [MDA2] ciupăi3 vi [At: DA / Pzi: ~esc / E: ucr чапати] (Reg) A merge încet.
4. [MDA2] ciupăi4 vi [At: DA / Pzi: ~esc / E: fo] (Reg; d. mistreț) A guița (când e surprins) Si: (reg) a ghiojăi, a jugăi.
5. [CADE] CIUPĂI vb. tr. Tr.-Carp. A scălda, a îmbăia (copiii: Mi se șade drăgostită Ca la pruncă ciupăită (BRL.) [ciupă].
6. [DAR] ciupăi1, ciupăiesc, vb. IV (reg.) a merge încetișor, a se retrage pe îndelete.
7. [DAR] ciupăi2, ciupăiesc, vb. IV (reg.; despre mistreți) a produce guițatul caracteristic când sunt surprinși; a jugăi, a ghiojăi.
8. [DAR] ciupăi3, ciupăiesc, vb. IV (reg.) 1. a bate cu palmele în apă; a se bălăci. 2. a bate pe cineva.
9. [DRAM 2021] ciupăí, ciupăiesc, (ciupăci), v.t. (reg.; înv.) A spăla, a îmbăia: „Hainele să spală, dar copilul se ciupăcește” (ALRRM, 1971: 298). – Din ciupă (MDA).
10. [DRAM 2015] ciupăi, ciupăiesc, (ciupăci), vb. tranz. – (reg.; înv.) A spăla, a îmbăia: „Hainele să spală, dar copilul se ciupăcește” (ALRRM, 1971: 298). – Din ciupă (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL