1. [DEX '09] CIUPIC s. m. v. cipic.
2. [MDA2] ciupic sm vz cipic
3. [CADE] CIUPIC = CIPIC: era îmbrăcat cu ~i galbeni (ISP.).
4. [Șăineanu, ed. VI] ciupic m. Mold. V. cipici.
5. [Scriban] cĭupíc, V. cipic.
6. [DEX '09] CIPIC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupic s. m.] – Din bg. čepik.
7. [MDA2] chipic sm vz cipic
8. [MDA2] cipic sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16 / V: (reg) chipic, ciupic / Pl: ~ici / E: bg чепик] (Mol; înv) 1 Gheată. 2 Papuc de lână împletită sau de stofă. 3 Pantof.
9. [MDA2] tipici smp vz cipic
10. [CADE] CIPIC sm. 👞 1 Gheată, botină: ~i de lac (CAR.)¶ 2 Olten. Papuc: încălță niște ~i de-i făcea piciorul puică (ISP.) [ung. cipok; č în loc de ț, rezultat, prin asimilațiune: cipici < *țipici].
11. [DLRLC] CIPIC, cipici, s. m. 1. (Învechit) Gheată (mai fină), pantof. Își desculță opinca și-ncalță cipicul. BIBICESCU, P. P. 133. 2. Papuc de lînă împletită sau de stofă. Cipicii îi erau îmbibați, de apa și de glodul prin care venise. CAMILAR, TEM. 15. – Pl. și: (s. n.) cipice (HOGAȘ, DR. II 122).
12. [DLRM] CIPIC, cipici, s. m. 1. Papuc de lînă împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină), pantof. – Bg. čepiku.
13. [Șăineanu, ed. VI] cipici (ciupici) m. pl. botine. [Ung. CSIPÖKE].
14. [Scriban] cipíc și cĭupíc m. (ung. cípöke, dim. d. cipö, gheată; bg. čipik). Munt.. Pantof (de pîslă, de lac ș. a.). Bocîncă.
15. [DOOM 3] cipic s. m., pl. cipici
16. [DOOM 2] cipic s. m., pl. cipici
17. [DER] cipic (cipici), s. m. – Papuc. – Var. ciupic, țipic. Din. bg. čepik, după DAR; din mag. cipöke, după Cihac, II, 491. Mag. explică mai bine var. Cf. iud. sp. čipičis (Wagner, Caracteres generales del judeoesp., Madrid 1930, 71).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL