1. [MDA2] ciupeli vt [At: LM / V: ~eri, ~pili / Pzi: ~lesc, ciupel / E: mg csupálni] 1 A jumuli păsări. 2 A pârli porci. 3 A șterpeli.
2. [CADE] ❍ CIUPELI, CIUPILI (-lesc) vb. tr. Mold. Băn. 1 A jumuli (o pasăre: Fură rața din culcuș... Ș’o ciupele pe picioare (IK.-BRS.); află... pre o muiere singură care ciupilea o rață (CIAUȘ.) ¶ 2 A opări; a pîrli (un porc): și-a făcut foc, a ciupelit vînatul și începu a-l frige (MERA). [ung. csupálni].
3. [DEX '09] CIUPEALĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.
4. [MDA2] ciupeală sf [At: CARAGIALE, M. 236 / Pl: ~eli / E: ciupi + -eală] 1-3 Ciupire (1-3). 4 (Fig; fam) Furt mărunt (repetat).
5. [MDA2] ciuperi v vz ciupeli
6. [MDA2] ciupili vt vz ciupeli
7. [MDA2] ciupiri vt vz ciupeli
8. [CADE] CIUPĂRA (-păr) vb. tr. 1 † A ciuguli, a ciupi de ici de colo ¶ 2 Ⓕ A lua, a pișca sau a fura cîte puțin: a jumuli: hoțul te ciupără (JIP.) ¶ 3 Trans. (BUD.) = CIUPELI 1 .
9. [CADE] CIUPEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a ciupi ¶ 2 Sumă cît de mică pe care caută cineva s’o scadă din ceea ce are de plătit: umbli după ~, să mai scazi ceva din preț (BR.-VN.) ¶ 3 F Furt mic, neînsemnat: ai făcut în carte-ți oare-care împrumuturi tăinuite, adică cum am zice vre-o ~ (ODOB.) [ciupi].
10. [CADE] CIUPILI 👉 CIUPELI.
11. [DLRLC] CIUPEALĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi; ciupire. 2. Fig. Însușire (de obicei repetată) a unor sume de bani dintr-un fond străin, reprezentînd o valoare neînsemnată (ca să nu se observe sau ca să nu atragă sancțiuni grave). Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. ♦ Însușire a unor crîmpeie de idei din cărțile altora. V. plagiat. Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.
12. [DLRM] CIUPEALĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi. 2. Fig. Însușire (repetată) a unor sume mici de bani, de obiecte etc. care aparțin altcuiva; furt mărunt, furtișag.
13. [Scriban] cĭupelésc v. tr. (ung. csúpalnĭ, a zmulge). Trans. Jumulesc.
14. [DOOM 3] ciupeală s. f., g.-d. art. ciupelii; pl. ciupeli
15. [DOOM 2] ciupeală s. f., g.-d. art. ciupelii; pl. ciupeli
16. [IVO-III] ciupelesc, -leam 1 imp.
17. [Onomastic] CIUPELÍ vb. „a jumuli” (DLR). 1. Ciupela (17 B II 248). 2. Cf. Ciupelnița s. 3. Ciupuligă, fam. act.
18. [Argou] a juca la ciupeală expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului.
19. [Argou] ciupeală, ciupeli s. f. 1. profit mărunt. 2. beție.
20. [DAR] ciupeli, ciupelesc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puțin, a șterpeli.
21. [DAR] ciuperi, ciuperesc, vb. IV (reg.) a câștiga cu mărunțeaua.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL