1. [DEX '09] CIUNTITURĂ, ciuntituri, s. f. Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Ciunti + suf. -tură.
2. [MDA2] ciuntitură sf [At: BARCIANU, ap. DA / V: ~tăt~ / Pl: ~ri / E: ciunti + -ură] 1 Ciuntire a ceva. 2 (Ccr) Parte a corpului sau a obiectului ciuntit. 3 Urma ciuntirii (1).
3. [CADE] CIUNTITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a ciunti ¶ 2 Lucru ciuntit, retezătură.
4. [DLRLC] CIUNTITURĂ, ciuntituri, s. f. (Rar) Acțiunea de a ciunti; (concretizat) partea rămasă dintr-un membru ciuntit. (Fig.) Mușca dintr-un corn... și mă amenința cu ciuntitura de corn din mînă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 5/1.
5. [DLRM] CIUNTITURĂ, ciuntituri, s. f. (Rar) Ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit. – Din ciunti + suf. -(i)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] ciuntitură f. rezultatul ciuntirii: lucru ciuntit, știrbitură.
7. [Scriban] cĭuntitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭuntit.
8. [MDA2] ciuntătură sf vz ciuntitură
9. [DOOM 3] ciuntitură s. f., g.-d. art. ciuntiturii; pl. ciuntituri
10. [DOOM 2] ciuntitură s. f., g.-d. art. ciuntiturii; pl. ciuntituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL