1. [DEX '09] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) cionta vb. I, cionti vb. IV] – Din ciunt.
2. [MDA2] ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: ~tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciunta (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.
3. [DLRLC] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) cionta (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, cionti (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.
4. [DLRM] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ A despuia, a rupe plante, arbori etc. [Var. : (reg.) cionta vb. I, cionti vb. IV] – Din ciunt.
5. [Șăineanu, ed. VI] ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.
6. [DEX '09] CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.
7. [DEX '09] CIONTA vb. I v. ciunti.
8. [DEX '09] CIONTI vb. IV v. ciunti.
9. [DEX '09] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.
10. [MDA2] ciunca v vz ciunti
11. [MDA2] ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).
12. [MDA2] ciunta vtr [At: POMPILIU, B. 1007 / V: cionca, ~nca / Pzi: ciunt sau ~tez / E: ctm ciot + ciung + -a] (Reg) 1-9 A ciunti (1-9). 10 vt (Îvp; îe) A ~ zilele (sau viața, veacul) cuiva ori a ~ pe cineva A omorî.
13. [CADE] CIONT1 I. adj. 1 Ciuntit, trunchiat, retezat: feciorul de boier, slut, și plin de sînge ca un stîrv (ISP.) ¶ 2 Cu coada retezată, tăiată, fără coadă. II. (pl. cioante) sn. 1 ‡ Stîrv (DOS.) ¶ 2 Trunchiu retezat, buștean; Nu-i nici grîu, nu-i nici săcară, Numai cioante-s pe hotară (BIB.) [comp. CIUNT].
14. [CADE] CIUNT adj. 1 Ciung: se vede că-i urîtă, ~ă, oloagă, cocoșată (ALECS.) ¶ 2 Cu urechile retezate, cu coada trunchiată ¶ 3 Cu un corn rupt, numai cu un corn (vorb. de boi): îI lăsă ~ și de un corn (ISP.) [comp. CIUNG].
15. [CADE] CIUNTA (-tez), CIUNTI (-tesc) vb. tr. 1 A reteza, a trunchia; a tăia vîrful: spunea că a ciuntat din musteață (RET.) ¶ 2 A lăsa ciunt: scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus (NEGR.) ¶ 3 A tăia scurt, a scurta; Ⓕ Rău mă tem că m’a afla Și mi-a ciunta viața (BRL.); fusese silit să-și ciuntească fericirea vilegiaturii de la Văleni (BR.-VN.).
16. [DEX '98] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.
17. [DLRLC] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioantă (ISPIRESCU, L. 252) adj.
18. [DLRM] CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.
19. [DLRM] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung. 2. (Rar) Șchiop. [Var. : (reg.) ciont, cioantă adj.] – Din ciont (<ciot + ciung).
20. [Șăineanu, ed. VI] ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.
21. [Scriban] 2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.
22. [Scriban] cĭontésc și -țésc, V. cĭuntesc.
23. [Scriban] cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.
24. [Scriban] cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.
25. [DOOM 3] ciunti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, 3 sg. ciuntește, imperf. 1 ciunteam; conj. prez. 1 sg. să ciuntesc, 3 să ciuntească
26. [DOOM 2] ciunti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 să ciuntească
27. [MDO] ciunti
28. [DOOM 3] ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte
29. [DOOM 2] ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte
30. [MDO] ciunt
31. [IVO-III] ciunt, -tă.
32. [IVO-III] ciuntesc, -ti inf.
33. [DRAM 2015] ciunti, ciunt, vb. tranz. – 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA).
34. [DRAM] ciunti, ciunt, vb. tranz. – A tăia, a reteza, a curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel 1985: 212), cu trimitere la mitologia destinului, conform căreia, cea de-a treia ursitoare (ciuntătoarea, curmătoarea) taie firul vieții. – Din ciunt „ciung”.
35. [DAR] ciont1, cioantă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropșit, mutilat, amputat; ciunt, ciung, bont, cionc, ciomp, scurt de coadă. 2. tocit în vârf sau pe margini; știrbit, ciobit.
36. [DRAM 2021] ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. Retezat, tăiat; ciung. ■ (onom.) Ciunt(u), nume de familie în jud. Maram. – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).
37. [DRAM 2021] ciuntá, ciunt, v.t. 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA).
38. [DRAM 2015] ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. – Retezat, tăiat; ciung. ♦ (onom.) Ciunt, Ciuntu, nume de familie (51 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL