1. [MDA2] ciungire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ciungi] 1 Accident prin care cineva devine ciung Si: ciungărire (1), ciungărit1 (1). 2 (Rar) Rănire. 3 Tăiere a cozii unui cal Si: ciungărire (3), ciungărit1 (3). 4 Tăiere a urechilor unui câine Si: ciungărire (4), ciungărit1 (4). 5 Rupere a coarnelor Si: ciungărire (5), ciungărit1 (5). 6 (Pop) Tăiere a crengilor unui copac Si: ciungărire (6), ciungărit1 (6). 7-8 (Pop) Tăiere și jupuire a unui arbore Si: ciungărire (7-8), ciungărit1 (7-8). 9 (Nob) Aruncare.
2. [DEX '09] CIUNGI, ciungesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A reteza cuiva mâinile. 2. A curăța sau a dezgoli un copac de crengi. – Din ciung.
3. [MDA2] cingi v vz ciungi
4. [MDA2] ciungi [At: PANN, E. IV, 59/11 / E: (înv) cingi / Pzi: ~gesc / E: ciung] 1-6 vtr (D. oameni sau părți ale corpului) A (se) face ciung (2, 4, 5) Si: a (se) ciungări (1-6). 7-8 vtr (Pex; rar) A (se) răni. 9 vt A tăia coada unui cal Si: a ciungări (9). 10 vt A tăia urechile unui câine Si: a ciungări (10). 11-12 vtr (D. vite) A (-și) rupe coarnele. 13 vt (Pop) A tăia crengile unui copac. 14 vt (Pop) A tăia și jupui un arbore ca să se usuce. 15 vt (Nob) A arunca.
5. [CADE] CIUNGI (-gesc) vb. tr. 1 A face ciung; a ciunti ¶ 2 = CIUNGĂRI.
6. [DEX '98] CIUNGI, ciungesc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza cuiva mâinile. 2. A curăța sau a dezgoli un copac de crengi. – Din ciung.
7. [DLRLC] CIUNGI, ciungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la oameni) A face ciung, a mutila, a schilodi. 2. (Cu privire la copaci) A despuia de crengi. Nost-am, dragă, doi iubiți, Ca doi meri mîndri-nfloriți, La izvoare răsădiți. Dușmanii s-o sfătuit, Merișorii i-au ciungii Și pe noi ne-o despărțit. ȘEZ. I 289.
8. [DLRM] CIUNGI, ciungesc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza cuiva mîinilor; a mutila, a schilodi. 2. A despuia un copac de crengi. – Din ciung.
9. [DOOM 3] ciungi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciungesc, 3 sg. ciungește, imperf. 1 ciungeam; conj. prez. 1 sg. să ciungesc, 3 să ciungească
10. [DOOM 2] ciungi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciungesc, imperf. 3 sg. ciungea; conj. prez. 3 să ciungească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL