1. [DEX '09] CIUMĂFAIE, ciumăfăi, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfai s. n.] – Cf. magh. csudafa.
2. [MDA2] ciumăfaie sf [At: CALENDARIU (1844), 69 / V: (reg) cimanhaie, cimofaie, ~mafain sm, ~mafoi sm, ~mahar sm, ~mahariu sn, ~maică, ~ai sm, ~foi sm, ~foie sm, ~ăhaie, ciumf~, ~mifoaie, ~migoaie, ~mofai sm, ~muhai sm, ~muhoaică / E: mg csudafa] 1 (Reg; șîs ~a cucului) Plantă erbacee medicinală din familia solanaceelor originară din Orient, foarte toxică și cu miros grețos, cu flori albe, solitare, cu fructul capsulă cu țepi moi, cu semințe negre încapsulate Si: (reg) arici, bolândariță, bolândeață, bolânzar, bolundare, bolundă, buruiană, ciuma (10) fetei, ciumar (1), ciumare2 (1), ciumerniță2, ciumoaică1, corcuță, cornuță, durducau, laur, laur porcesc, măr spinos, mărul porcului, măselar, mătrăgună, nebunariță, nebună, nebuneală, papuc, pleoască, pocnitoare, porc1, porculeț, purcel, sarsalam, tătură, turbare, turbare cornută, turbăciunea câinelui, turbărie, vorba dracului (Datura stramonium). 2 (Bot; reg) Dafin (Laurus nobilis). 3 (Înv) Țigarete antiastmatice din frunze de ciumăfaie (1).
3. [CADE] CIUMĂFAIE, CIUMĂFOAIE sf., CIUMĂFAI sbst. Mold. Bucov. Trans. 🌿 LAUR: taci, măi, ești prost? ai mîncat ciumafai? (SAD.); el era ca o ciumăfoaie brumată (RET.) [comp. ung. csudafa].
4. [DEX '98] CIUMĂFAIE, ciumăfaie, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfai s. n.] – Cf. magh. csudafa.
5. [DLRLC] CIUMĂFAIE s. f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mari, albe, cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; frunzele și semințele au proprietăți calmante și sînt întrebuințate în medicină (Datura stramonium); laur.
6. [DLRM] CIUMĂFAIE s. f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori albe și cu semințe negre, închise într-o capsulă cu țepi moi și ale cărei frunze și semințe sînt folosite în medicină (Datura stramonium); laur. [Var.: ciumăfai s. n.] – Comp. magh. csudafa.
7. [Scriban] cĭumăfáĭe f., pl. ăĭ (ung. csuda-fa, și csoda-fa, nume de plante). Trans. Mold. Datură. – Și cĭomofaĭ (Mold.) și (pin etim. pop.) cĭuma feteĭ.
8. [DEX '09] CIUMĂFAI s. n. v. ciumăfaie.
9. [MDA2] cimofaie sf vz ciumăfaie
10. [MDA2] ciomofai sm vz ciumăfaie
11. [MDA2] ciomofaie sf vz ciumăfaie
12. [MDA2] ciumafain sm vz ciumăfaie
13. [MDA2] ciumafoi sm vz ciumăfaie
14. [MDA2] ciumahar sm vz ciumăfaie
15. [MDA2] ciumahariu sn vz ciumăfaie
16. [MDA2] ciumaică1 sf vz ciumăfaie
17. [MDA2] ciumăfai sm vz ciumăfaie
18. [MDA2] ciumăfoi sm vz ciumăfaie
19. [MDA2] ciumăfoie sf vz ciumăfaie
20. [MDA2] ciumăhaie sf vz ciumăfaie
21. [MDA2] ciumfaie sf vz ciumăfaie
22. [MDA2] ciumifoaie sf vz cumăfoaie
23. [MDA2] ciumigoie sf vz ciumăfaie
24. [MDA2] ciumofai sm vz ciumăfaie
25. [MDA2] ciumofaie sf vz ciumăfaie
26. [MDA2] ciumuhai sm vz ciumăfaie
27. [MDA2] ciumuhoaică sf vz ciumăfaie
28. [CADE] CIOMOFAIU = CIUMĂFAIE.
29. [Șăineanu, ed. VI] ciomofaiu m. Mold. V. ciumăfaie: rachiu amestecat cu vitriol și cu ciomofaiu AL.
30. [Șăineanu, ed. VI] ciumăfae (ciuma fetei) f. Mold. Tr. Bot. laur. [Origină necunoscută].
31. [Scriban] cĭomofáĭ, V. cĭumăfaĭe.
32. [DOOM 3] ciumăfaie s. f., art. ciumăfaia, g.-d. art. ciumăfăii; pl. ciumăfăi
33. [DOOM 2] ciumăfaie s. f., art. ciumăfaia, g.-d. art. ciumăfăii; pl. ciumăfăi
34. [DE] CIUMĂFÁIE s. f. Plantă anuală medicinală, foarte toxică, din familia solanaceelor, cu frunze ovate, inegal dințate, cu flori albe și fructe spinoase; laur (3) (Datura stramonium).
35. [DFL] DATURA L., CIUMĂFAIE, DATURA, LAUR, fam. Solanaceae. Gen originar din America de S și India răsăriteană, cca 25 specii, erbacee sau arborescente (cu ramuri: semilemnoase), anuale sau perene, cultivate în cîmp sau seră. Frunze mari, caduce, pețiolate, ovate, sinuate și inegal dințate, otrăvitoare. Flori albe și roșii, lungi, infundibuliforme, pendente, foarte mirositoare. înflorește vara-toamna, iar unele specii în tot cursul iernii. Plantă cca 0,30-5 m înălțime.
36. [DRAM 2021] ciumăfáie, (ciumafău, ciumăhaie), s.f. (reg.) Tăciune de porumb. ■ În satele de pe valea Marei se folosește ciumăfaie; în nord și pe Vișeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă sin. tăciune (ALRRM, 1973: 811). – Din ciumă (vezi sensul 3) sau dublet a lui ciumăfaie „plantă erbacee toxică; laur”.
37. [DRAM 2015] ciumăfaie, (ciumafău, ciumăhaie), s.f. – (reg.) Tăciune de porumb; în satele de pe valea Marei se folosește ciumăfaie; în nord și pe Vișeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă și taciune sau tăciune (ALRRM, 1973: 811). – Din ciumă (vezi sensul 3) sau dublet al[1] lui ciumăfaie „plantă erbacee toxică; laur” (< magh. csuda-fa).
38. [DRAM] ciumăfaie, s.f. – Tăciune de porumb; în satele de pe valea Marei se folosește ciumăfaie; în nord și pe Vișeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă și taciune sau tăciune (ALR 1973: 811). – Din ciumă + -faie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL