1. [MDA2] ciumurlui vr [At: ANON. CAR. / V: ~mărli, ~mer~, ~li, ~ului, (îvp) cemărlui, gemărlui / Pzi: ~iesc / E: mg csömörlik] 1 A se deranja la stomac. 2 (Șfg) A i se apleca.
2. [CADE] CIUMURLUI (-uesc) vb. refl. Mold. 1 🩺 Ⓟ A i se apleca ¶ 2 A fi sdrobit, spetit, rupt de oboseală [ung. csömörleni; comp. și CERMĂLUI].
3. [Șăineanu, ed. VI] ciumurluì v. Mold. 1. a fi secat (de muncă); 2. a-i se apleca. [Origină necunoscută].
4. [MDA2] cemăr sms vz ciumurlui
5. [MDA2] cemărlui v vz ciumurlui
6. [MDA2] ciumărli vr vz ciumurlui
7. [MDA2] ciumerlui v vz ciumurlui
8. [MDA2] ciumului v vz ciumurlui
9. [MDA2] ciumurli v vz ciumurlui
10. [MDA2] ciurmuli v vz ciumurli
11. [MDA2] ciurmului v vz ciumurli
12. [MDA2] gemărlui v vz ciumurlui
13. [CADE] ❍ CERMĂLUI (-nesc), CERMĂLI (-ălesc) vb. refl. 1 A-i veni greață, a i se apleca ¶ 2 A se ameți, a se încurca în facerea unei socoteli (PȘC.) [ung. csömörleni; comp. și CIUMURLUI].
14. [Scriban] cĭumurluĭésc (mă) v. refl. (ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață. V. cĭumărat). Ban. Trans. Mold. Mi se apleacă, mi se strică stomahu. – Și cermăluĭesc (Trans.).
15. [GAER] ciumurlui În DA, acest cuvînt este inserat cu înțelesul de „a-și strica stomacul” și e explicat prin magh. csömörlik (vezi acum Tamás). Într-un adaos, se arată câ Dame inserează și înțelesul „a se murdări pe bot (mai ales despre animale)”, pe care DA îl consideră suspect. Dacă sensul acesta se confirmă, atunci cuvîntul este de altă origine (deci omonim cu celalalt), anume din turc. çamurlu „plin de noroi”.
16. [DAR] ciumurlui, ciumurluiesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva). 2. a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia.
17. [DRAM 2021] ciumurluí, ciumurluiesc, v.r. (reg.) A se scârbi, a se îngrețoșa. – Din magh. csömörleni „a se îngrețoșa”, din csömör „greață” (Scriban); din magh. csömörlik (MDA).
18. [DRAM 2015] ciumurlui, ciumurluiesc, vb. refl. – (reg.) A se scârbi, a se îngrețoșa (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Et. nec. (Șăineanu); din magh. csömörleni „a se îngrețoșa”, din csömör „greață” (Scriban); din magh. csömörlik (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL