1. [DEX '09] CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.
2. [MDA2] ciucurat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: ciucura] (Îvr) 1 Împodobit cu ciucuri. 2 Care atârnă ca ciucurii.
3. [CADE] CIUCURAT adj. Împodobit cu ciucuri: pădurile ... ciucurate de ninsoare (DLVR.).
4. [DLRLC] CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. Năframă ciucurată. ◊ (Poetic) Pădurile... cu tulpini fumurii, ciucurate de ninsoare. DELAVRANCEA, S. 5.
5. [DLRM] CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Din ciucure + suf. -at.
6. [Scriban] cĭucurát, -ă adj. (d. cĭucure). Vest. Cu cĭucurĭ.
7. [DOOM 3] ciucurat (rar) adj. m., pl. ciucurați; f. ciucurată, pl. ciucurate
8. [DOOM 2] ciucurat (rar) adj. m., pl. ciucurați; f. ciucurată, pl. ciucurate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL